Mesaje de Sarbatori

Le-am primit, mi-au placut, le-am postat, vi le dedic, le puteti folosi! ;-)

Gandeste-te doar pentru un minut oricine ai fi, ca esti atat de iubit/a incat Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos a decis sa vina in lume pentru tine, sa se nasca intr-o iesle (grajd... loc simplu si murdar) si sa moara pironit pe-o cruce... aratandu-ti ca te iubeste si ca ai pret in ochii Lui! Gandeste-te cine ti-a mai aratat ca te iubeste in acest fel! Isus te iubeste si isi sarbatoreste ziua in fiecare an in 25 decembrie... tu ce-i daruiesti anul acesta? El isi doreste sa-i dai un minut ca sa te faca sa realizezi cat te iubeste si apoi o viata sa traiesti in dragostea Lui... El doreste sa-i daruiesti inima! Sa aveti parte de multe bucurii... si Dumnezeu sa va copleseasca cu iubirea Lui!

Va doresc... un An nou, un alt inceput pentru fiecare...  Sa fim multumitori pentru Darul nepretuit pe care l-am primit... pentru Dragostea imensa care ni s-a aratat si oferit... Sa incepem acest an cu El si sa mergem impreuna pana la capat... sa ne bucuram de experientele care ne asteapta si sa le intampinam cu nerabdare. Sa punem in practica lectiile pe care le-am invatat si sa nu mai repetam greselile facute. Sa pretuim ce avem... Sa ne avantam si mai mult prin credinta... Sper ca aceste sarbatori sa fie speciale si sa aduca bucurie in inimile noastre. Craciun fericit si un An binecuvantat! Domnul sa va binecuvinteze!

Viata e frumoasa, sta in mainile noastre sa ne fie mai bine. Fie ca nasterea Domnului Isus sa ne mangaie inima, sa ne descreteasca fruntile, sa ne aduca iubire si sa ne lumineze mintea pentru a ne face viata mai buna!

Iata reteta perfecta de Craciun: putina binecuvantare, amestecata cu un strop de pace si multa lumina. Se pastreaza inima si se lasa la crescut pana cand vei avea suficient sa dai si altora. La Multi Ani!

Craciun fericit! Fie ca Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va umple inimile de pace si bucurie... si nu uitati Sarbatoritul... fara Isus... nimic nu e frumos!

E randul tau. Deschizi?

“Şi a născut pe Fiul ei cel întâi-născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” Luca 2:7  

V-ati intrebat vreodata de ce Isus s-a nascut intr-un grajd… sau de ce nu s-a gasit loc pentru ei in casa de poposire? Veti spune poate ca, asa trebuia sa se nasca Isus… sa fie smerit… si ca asa a vrut Dumnezeu. Noi ca oameni suntem obisnuiti sa privim din punctul altora de vedere… altcineva sa fie responsabil de ceea ce noi oferim:

            “De unde sa dau mai mult daca patronu’ nu ma plateste mai bine?”…

“Daca e aglomerat sa stea in picioare… cine o pune sa mearga cu autobuzul daca e insarcinata?” (desigur ca exceptiile - printre care te afli si tu, cel care cedezi locul din autobuz pentru batrani, gravide si persoane cu dizabilitati sau care esti bine platit de patron - confirma regula).

Asa era si pe vremea nasterii lui Isus. De unde sa fie loc... era un exod demografic atunci. Toti erau veniti pentru recensamant. Ce alta varianta ar fi?

Isus, stim cu totii, a venit sa ne mantuiasca, sa fim spalati de pacate. Daca oamenii ar fi fost “prea buni”, cu inima larga, milostivi, sau primitori de oaspeti… pentru ce sa mai fi venit Isus? Asa cum spune o poezie… “fiecare da ce are“.  Si ce aveau oamenii din acea vreme sa dea unei femei insarcinate? Dar, Doamne n-am ce-ti da… decat inima mea…

Daca tu traiai in vremea aceea, ce ai fi facut?

            “Cum? Daca eu traiam pe vremea aia... cu siguranta ca ii lasam pe Iosif si Maria la mine in casa!”

Este o vorba… “Dupa razboi, multi viteji se arata” si cam asa este. Povestea lui Isus continua. Si dupa ce Isus traieste printre ei… printre noi, ramanem la fel, nimic nu ne impresioneaza.

Isus, aflat pe cruce, cere apa, ca sa bea. Si ce primeste?

“Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i-a dat să bea.” Matei 27:48  

Aceleasi lucruri… nici o schimbare. Toate, dintr-o inima fara Dumnezeu.

Isus s-a nascut o data, a fost rastignit o data. Acum sta la usa inimii tale si bate. E randul tau… Deschizi?

De ce ne iubeste Dumnezeu

Multe lucruri se pot face dintr-o foaie de hartie, de la avioane si barcute pana la solniţe sau broscute. Facem ceva si dupa cateva zile gasim foaia prin cosul de gunoi.
            M-a intrebat cineva “De ce ne iubeste Dumnezeu?” si initial am fost tentat sa ii raspund cu versetul care este sursa de inspiratie a acestui site: “Fiindca atat de mult …”, dar acest verset este dovada dragostei si nu motivul ei. Atunci… de ce?

Sa revenim la confectionarea din hartie a vaporaselor… Daca un copil face ceva din hartie iar noi nebagand de seama ce este … sau vazandu-l pe undeva prin camera… il luam… il mototolim si il aruncam la gunoi… Ne trezim apoi cu un copil plangand… cerandu-ne acea hartie “fara valoare”. Il linistim spunandu-i: “Da’ n-ai destule foi in caiet???” sau “Uite alta foaie… faci unul nou!”

Gandeste-te acum ca tu esti vaporasul sau avionul… si Dumnezeu te-a facut… De ce te iubeste Dumnezeu? Pentru ca a pus in tine duh de viata… pentru ca atunci cand te-a creat si mai apoi te-a vazut mototolit… a suferit… si vrea sa te faca nou… pentru ca Dumnezeu e ATOTPUTERNIC!

www.cezareea.ro

Scapa de parerile de rau!

             Din cauza faptului ca nimeni nu este perfect, avem cu totii pareri de rau. Fie ca am luat hotarari gresite, am spus lucruri stupide, sau am irosit timpul, fie ca ne-am facut rau noua insine si/sau altora. Cum ne putem elibera de aceste pareri de rau?

 

Trei strategii care nu functioneza:          

1.                   Le ingropam. Trecutul nu poate fi ingropat. Regretele nerezolvate se vor intoarce si ne vor bantui iar si iar, ca niste fiinte dintr-un film de groaza. Minimalizarea („Nu a fost mare lucru“), rationalizarea („Toti fac asta“) si compromisul  („impaca-te cu mai putin“) sunt modalitati prin care incercam sa ne ingropm parerile de rau. Cu asta nu rezolvam nimic.

2.                   Ii invinovatim pe altii. Aceasta tactica vine de pe vremea lui Adam si Eva. Cand a pacatuit, Adam a procedat barbateste – a invinovatit-o pe sotia lui! Folosim invinovatirea pentru a ne reduce vina. Nici asa nu merge.

3.                   Ne pedepsim singuri. Fara sa ne dam seama, incercam sa platim pentru vina noastra prin depresie si alte forme de autopedepsire. Si constiinta nu stie niciodata cand sa se opreasca! Multi isi petrec viata intreaga auto-condamnandu-se. Nu scapam de parerile de rau nici asa.

 

Ce vrea Dumnezeu sa fac cu parerile de rau?

1.    Recunoaste-ti vina. Fa-o in mod deschis. Nu cauta scuze. „Cine isi ascunde faradelegile nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele capata indurare.“ (Proverbe 28:13)

2.    Accepta iertarea lui Hristos. El asteapta sa te ierte. Cere-i sa iti curete constiinta. „Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus.“ (Romani 8:1)

3.    Iarta-te si concentreaza-te asupra viitorului. „Nu va mai ganditi la ce a fost mai inainte si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou.“ (Isaia 43:18-19)

Eliberare? Cu Dumnezeu se poate!

12.12.2008 - a.n.

Normalul - o Minune!

“Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarle Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”- Psalmul 139:13-14

Lui Dumnezeu Ii place ordinea si randuiala. El a pus Universul in miscare sub actiunea unor principii, forte (ex: forta gravitationala) si omului i-a oferit resursele necesare vietii. Indelung rabdator si maret in bunatate, Dumnezeu se ingrijeste de noi in fiecare zi, oferindu-ne dragoste, putere, aer, hrana, santate si tot ce avem nevoie ca sa traim si sa putem fi fericiti. Din pacate, ne-a obisnuit cu toate acestea si au devenit obsnuinta pentru noi, punandu-le numele de “NORMAL”, intelegand prin aceasta ceea ce noua ni se pare firesc sa se intample, si am fi indreptatiti pentru asta. Ce greseala!

Astfel, gandirea omului fiind limitata, in situatii in care stiinta nu mai are nici o putere, dar totusi acestea se rezolva, noi spunem ca este o minune infaptuita de Dumnezeu. Astfel, noi asociem cuvantul “minune” cu ceva supranatural care se intampla destul de rar pentru ca oamenii sa fie mirati de aparitia ei, si asupra caruia oamenii nu au nici o putere. Bun…

Credem ca vindecarea unei boli incurabile, invierea din morti, aparitia miraculoasa a unor lucruri si altele de felul acesta, sunt minuni. Adevarat! Dar sa ne gandim… numai atat? Poate cumva omul sa dea cuiva suflare de viata? Nu este si aceasta o minune? Faptul ca sangele tau curge prin vene, inima ta bate si ai destula forta pentru o schita un zambet care poate insenina viata cuiva… nu este tot o minune? Poate omul turna BUCURIE adevarata intr-un suflet? Poate da pace? Nu sunt toate acestea minuni, chiar daca noi poate ne-am obisnuit cu ele si le numim normale? Poate vreun om sa garanteze ca a doua zi se va trezi? Faptul ca azi dimineata te-ai trezit, ti-ai putut scalda privirea in cerul patat in cateva locuri cu norii cenusii si faptul ca ti-ai putut inalta vocea spre cer pentru a vorbi cu Tatal… nu este o minune?

Nici cea mai mica celula din corpul tau nu poate functiona fara puterea de la Dumnezeu, nici un fir de par nu iti creste de unul singur si nici o coarda vocala nu poate vibra fara vointa Lui Dumnezeu. Ne-am obisnuit cu lucruri pe care le numim normale dar asupra carora nu am avea nici un drept fara bunavointa lui Dumnezeu. Dar oare suntem constienti ca nu este deloc ceva normal sa le putem face?

Ni se pare normal sa avem aer. Dar omul care a murit acum 2 minute, crezi ca, daca ar avea ocazia, ar spune la fel?

Ni se pare normal sa avem mancare… Ai privit vreodata oasele care impung vizibil pielea, dand posibilitatea sa fie numerate, a vreunui copil din Africa?

Ni se pare normal sa avem pace… Crezi ca ar putea spune acelasi lucru, daca ar mai avea ocazia, ultimul om de care ai auzit ca s-a sinucis?

Ni se pare normal sa spunem cuvantul “mama”… Dar te-ai intrebat cate multimi de copii nu au cui sa rosteasca acest cuvant?

Ni se pare normal ca seara sa ne asezam intr-un pat moale, sa ne punem capul pe o perna si sa ne acoperim cu o plapuma calduroasa… Dar te-ai dus vreodata intr-o noapte fruguroasa afara, sa privesti cati oameni ingheata de frig, neavand la ce sa spuna ”casa”, eventual doar unor betoane inghetate, tomberoane pline de gunoi, poduri sau beciuri?

Ei bine… ce semnificatie mai are pentru tine cuvantul “NORMAL”?

Tot mai des auzim in jur expresia: ,,Dumnezeu a uitat de mine!”. Eu spun sa te duci la prima oglinda pe care o gasesti si priveste-te. Insusi faptul ca te vezi este o mare minune! Atinge-ti ochii… priveste ce minunatie! Nici un om nu poate crea asa ceva! Priveste-ti chipul frumos… atinge-ti buzele care pot calauzi cuvinte care rasuna din adancul inimii tale! Ce fiinta minunata a creat Dumnezeu! Daca El ar fi uitat de tine, nu ai fi avut puterea sa clipesti, sa auzi, sa spui un cuvant! Dumnezeu te iubeste si vegheaza asupra ta! Lui ii pasa de tine!

Esti o MINUNE! Tot ceea ce avem, facem, ceea ce suntem nu sunt lucruri normale. Toate sunt daruri de la Dumnezeu, nemeritate si pe care omul nu le poate oferi! MANTUIREA pe care o poate avea oricine in sangele Lui Hristos, este cea mai mare MINUNE!

Daca ar fi sa numim ceva normal, acestea ar trebui sa fie: sa Il iubim pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le-a facut, si pentru ca tot ceea ce suntem, suntem datorita Lui! Este normal sa Ii slujim cu dragoste si sa iubim, sa facem ceea ce El ne porunceste.

POTI NUMI CEEA CE ESTI DATOR SA FACI CA FIIND CEVA ”NORMAL”… DAR NICIODATA NU POTI NUMI PUTEREA DE A FACE UN LUCRU CA FIIND CEVA NORMAL!

TOT ceea ce ESTI, ce AI, ce FACI, e datorita Lui Dumnezeu!

 

09.decembrie.2008 – by mada

Spune-i despre Isus

   Era o noapte rece, ploua… nu se zarea nimic pe strada… nimic altceva decat dansul firelor de ploaie, si un vant inabusit.
   Surpinzator, apare si umbra unei siluete din care se preling acei picuri amagitori... imbratisa necunoscutul, intunericul, singuratatea… dar acest sentiment era deja cunoscut… se cufunda cu asta zi de zi; se spune ca speranta nu moare, dar nici nu mai stia ce e asta.
   In fiecare zi se trezea cu aceleasi ganduri detestante, ochii familiarizati cu lacrimile si acea apasare a sufletului, pe care NIMENI, absolut nimeni nu o putea mangaia.
   Umbra palida isi tara viata zi de zi, si acum iat-o ingenunchiata, simtind ca si cel mai mic fir de viata se scurge...
   Speranta si viitorul erau ingropate sub un munte de greseli, si regrete…
   O avalansa de explicatii napadeau… isi intoarse privirea si, cu un suspin ingenunchiat vrea sa renunte!
   DAR!... Isus,… Isus, care cu o privire plina de atata iubire, o insosteste, si de ceva vreme ii tine intinsa mana, dar aceasta umbra vie nu stie asta…
    DAR!.... Isus POATE!
   S-a tarat prea mult in durere, si acum a ajuns sa fie robita, DAR ISUS POATE elibera!
   Aceasta silueta necunoscuta e persoana pe care o cunosti, careia tu ii vorbesti si care inca mai zace in ploaia singuratatii luptandu-se...
   Spune-I de Isus al tau! EL POATE… sa ridice, sa elibereze, sa ierte… sa schimbe! EL E SPERANTA ADEVARATA!

09.decembrie.2008 – R.B.

Despre Caracter

Caracterul este o carte de vizita, nescrisa pe hartie,dar sapata in adancul fiintei, care te prezinta oriunde,
oricand si oricui. El se exprima prin felul in care te imbraci, cum te comporti in familie, in biserica, in
societate, prin felul in care conduci bicicleta, caruta sau masina; prin felul in care iti alegi prietenii.
Nu uita vorba din batrani: "Pasarile de aceleasi pene zboara impreuna" sau "Spune-mi cu cine te imprietenesti,
ca sa-ti spun cine esti." Toate adeveresc, fara grai, ce fel de caracter ai tu. Faptul ca iti ti cuvantul sau
ti-l calci, ca esti punctual sau vesnic intarziat, ca esti ordonat sau dezordonat, ca privesti lucrurile de
fond sau doar pe cele de suprafata, ca iubesti curatia sau ca te complaci in murdarie, ca esti aprins sau bland,
ca esti certaret sau pasnic, ca esti mandru sau smerit, ca te bucuri de lucrurile usuratice sau de cele serioase,
toate acestea, absolut toate, spun ce fel de caracter ai. Nu putem sa ni-l ascundem. Toate vorbele, toate miscarile,
toate faptele noastre ne tradeaza. Ele spun in gura mare ce fel de caracter avem.

     Caracterul trebuie format, dezvoltat. Tim LaHaye a scris: "Caracterul nu se naste odata cu persoana. El se formeaza
prin dragostea si grija parintilor. Este datoria lor sa instileze in inima copiilor principiile pe care Dumezeu le-a
instilat inlauntrul lor."



    Caracterul este ceea ce esti tu pe intuneric.

     Ii admiram pe oamenii de geniu, ii invidiem pe oamenii bogati, ne temem de oamenii aflati la putere, dar de increzut,
nu ne incredem decat in oamenii de caracter.

     Ce faci cand n-ai nimic de facut, spune - iti da pe fata caracterul

     Daca vrei sa-l cunosti pe dusmanul care-ti poate face cel mai mult rau, priveste atent ... in oglinda!

     Candva, un scorpion a rugat o broasca testoasa sa-l duca de pe un mal pe altul.
- Si daca ai sa ma intepi? i-a replicat broasca.
- N-am sa te intep!, a raspuns scorpionul, ca asta ar insemna sa mori, ne-am scufunda amandoi si asta n-ar avea nici
o logica.
La mijlocul raului, scorpionul a intepat sarmana broasca. In timp ce murea tragand si scorpionul la fund, ea a apucat
sa-l mai intrebe:
- De ce-ai facut-o? Care-i logica?
- N-are nimic de a face cu logica, i-a raspuns sufocandu-se scorpionul. Asta-i felul meu de a fi si n-am ce-i face.

    Reputatie este ce avem la sosire, caracter este ce suntem la plecare.

    Caracter este ceea ce ai face daca ai fi sigur ca nimeni nu va afla vreodata.

    Daca vrei sa cunosti caracterul cuiva, uita-te la felul in care-i trateaza pe cei de la care nu poate castiga nimic.

    Proverb japonez
Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.

    James A. Froude (1818 - 1894)
Nu poti sa iti visezi un caracter; trebuie sa il cladesti cu munca si sudoare.

    Georg Christoph
Iti poti da seama de caracterul unei persoane dupa glumele pe care nu le accepta.

   Abraham Lincoln (1809 - 1865), Lincoln's Own Stories
Caracterul este ca un arbore si reputatia este ca o umbra. Umbra este ceea ce ne inchipuim noi ca este; arborele
este lucrul real.

   Abraham Lincoln
Aproape toti oamenii rezista nenorocirilor. Daca vrei sa testezi cu adevarat caracterul unui om, da-i putere.

    Ken Keys
O persoana iubitoare traieste intr-o lume iubitoare. O persoana ostila traieste intr-o lume ostila. Toti cei pe
care ii intalnesti sunt oglinda ta.

    John Holt
Masura caracterului este data nu prin cate stim sa facem, ci prin cum ne comportam atunci cand nu stim ce sa facem.

    J. de La Fontaine
Cunosc multi oameni care de departe par ceva, iar de aproape nimic!

Despre Frumuseţe

Din pricina ei, unii îşi mutilează trupul. Alţii sufletul. Mulţi ar face orice ca să o posede…

Dorinţa de a fi frumos este cât de poate de legitimă, – căci despre frumuseţe este vorba în rândurile de mai sus. Această dorinţă puternică e parte a matricei divine după care am fost clădiţi: Creatorul nostru este de o frumuseţe fascinantă. Fiecare atribut al Său ne descoperă acest aspect. Fiecare cuvânt al Său inspiră fascinaţie. Tot ceea ce îl înconjoară pe om poartă unica Sa amprentă.

Lumea e ameţită de potirul frumuseţii: picioare schilodite şi obraji tăiaţi, anorexii, bulimii şi nevroze. Toate acestea pentru că oglina nu reflectă ce am vrea noi. Sau chipul nostru este altceva decât ne-am dori. Şi totuşi, o inimă născută din nou în Dumnezeu are o caracteristică aparte.

Creatorul frumuseţii Îşi găseşte plăcerea să locuiască în această inimă.

La început, prin Dumnezeu lumea s-a închegat din nimic. Apoi Dumnezeu l-a făcut pe om. Chip după chipul Său l-a făcut. Din mâinile Creatorului a ieşit o fiinţă capabilă să asimileze şi să reflecte frumuseţea Celui care l-a făcut. Şi Dumnezeu a spus că omul e bun, în el nu era nimic de dispreţuit. Din prima zi a conceperii fiinţei umane, Dumnezeu i-a încredinţat ceva uluitor: propria Sa imagine! O imagine pe care El o găseşte foarte bună, frumoasă şi de dorit. Până şi îngerii sunt uimiţi când privesc ceea ce Dumnezeu a făcut din ţărâna pământului – omul, apogeul creaţiei. Însă, după cum oglina afumată corupe imaginea, reflecţia ascunzându-se în spatele unei pelicule dizgraţioase, tot aşa şi păcatul incapacitează omul. Acesta nu mai poate reflecta ceea ce Dumnezeu a pus în El. Iar la rândul său, Dumnezeu nu se mai poate oglindi în om (Isaia 59:2).

Dar prin mântuire, tot ceea ce ne întunecă viaţa, frumuseţea şi destinul, este îndepărtat. Iertat. Şters. Lustruit. Nimic nu mai stă împotriva noastră. Dumnezeu ne priveşte şi se relaţionează la noi ca şi cum nu am fi păcătuit deloc. Mai mult, răscumpărarea prin Hristos lărgeşte capacitatea noastră faţă de frumuseţe. În Psalmul 149, David dezvăluie faptul că Dumnezeu îşi înfrumuţesează poporul (îl împodobeşte). Isaia 61:3 promite frumuseţe în loc de cenuşă, o creaţie nouă în loc de putrezire, frumuseţe pură în loc de pervertire.

Înţelegerea frumuseţii pe care o posedăm prin Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu şi în noi, ne va schimba radical fiinţa. Când te simţi frumos, când realizezi că Dumnezeu te găseşte frumos, duhul tău este întărit. Sentimentele tale vor fi diferite, emoţiile vor fi echilibrate. Te simţi puternic atunci când te vezi frumos. Puternic în faţa ispitei şi a păcatului. Puternic în faţa seducţiei frumuseţii ieftine promovate la tot pasul. Tot ceea ce primeşte atingerea Celui fascinant de frumos, este înfrumuseţat. Nu ne putem pocăi de dorinţa de a fi frumoşi. Adânc în inima noastră există acest foc mistuitor, această tânjire după fumuseţe, căreia, într-un mod sau altul îi vom răspunde.

Avem promisiunea unui moment în care trupurile noastre vor fi schimbate. Veacul viitor ne va aduce cu sine desăvârşirea trupului, însă prezentul ne vorbeşte despre o frumuseţe a sufletului care poate fi dezvoltată acum. Spre nefericirea multora, frumuseţea care izbeşte ochiul fizic este cea căutată. Nu puţini sunt cei care trăiesc în ruşine şi durere datorită unui răspuns greşit dat unei tânjiri legitime. Într-adevăr, dorim să fim frumoşi şi bine facem. Dacă există un ADN spiritual, atunci cu siguranţă dorinţa de a fi frumoşi se regăseşte acolo. Nu e nimic greşit în a avea un chip frumos şi o constituţie plăcută privirii. Frumuseţea însă, nu se opreşte aici. Faptul că avem o minte care gândeşte şi o inimă care simte, reprezintă o declaraţie a frumuseţii împărtăşite nouă. Însă, după cum Dumnezeu este duh, frumuseţea noastră duhovniceasă ar trebui să fie reinstaurată pe prima treaptă a podiumului! Se apropie ziua în care vom fi schimbaţi, spre desăvârşirea intenţionată de Dumnezeu încă de la începuturi…

Aşa că acum, ridică-te! Aleargă spre cea mai apropiată oglindă şi priveşte în ea. Apoi saltă de bucurie! Pasiunea cu care Isus ne doreşte pe fiecare dintre noi nu vine ca rezultat la ceea ce am făcut cândva în trecut. Nici chiar în urma deciziei noastre de a ne dedica Lui. El ne-a iubit şi ne-a căutat pe când noi eram încă păcătoşi (Romani 5:8) şi tânjea după noi când încă eram departe (Luca 15:20). El se desfătează în noi în ciuda incapacităţii noastre de a-L iubi în mod desăvârşit, chiar şi în imaturitatea noastră. El este sursa. El este baza. Numai privind la frumuseţea Lui putem primii şi vedea propria noastră frumuseţe.

 

Biblia - 12minute/zi - odata/an

Mulţi cred că e foarte greu, ba chiar cu neputinţă să citeşti Biblia întreagă. Dar câteva cifre le poate da curaj să se apuce s-o citească…

Din scoarţă în scoarţă, îţi ia doar 70 de ore şi 40 de minute să o citeşti în întregime. Ca să citeşti Vechiul Testament îţi ia 52 de ore şi 20 de minute. Pentru Noul Testament îţi ia 18 de ore si 20 de minute. Cartea cea mai lungă din Vechiul Testament este cartea Psalmilor, care poate fi citită în 4 de ore şi 28 de minute, în Noul Testament cea mai lungă e Evanghelia lui Luca, o poţi citi m 2 de ore şi 43 de minute.

Spre a citi toată Biblia într-un an e necesar să sacrifici doar 12 minute în fiecare zi. Încearcă şi biruieşte şi tu această neputinţă... Georg Miller a citit întreaga Biblie de mai mult de 200 de ori. In fiecare an el a citit-o de 4 ori, timp de 69 ani.

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre este că avem clădiri mai mari dar suflete mai mici, autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.

 

Avem case mai mari dar familii mai mici, avem mai multe accesorii dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină dar mai puţină sănătate.

 

Cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar...

 

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă, am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

 

Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune...

 

Am curăţat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm.

 

Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin...

 

Acestea sunt vremurile fast food-urilor şi digestiei încete; a oamenilor mari şi a caracterelor meschine; a profiturilor rapide şi a relaţiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri, case mai frumoase dar cămine destrămate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, moarte... Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic în interior...

 

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate... Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te enervează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.

 

Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima, şi nu te costă nimic.

 

Aminteşte-ţi să spui "te iubesc" partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inima. O îmbrăţişare va alina durerea atunci când este sinceră.

 

Fă-ţi timp să iubeşti...

Fă-ţi timp să vorbeşti...

Fă-ţi timp sa împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai...

 

 sugested by Elisei

1... 2... 3... inca unul in minus

video made by Reby

Copiii din Africa au nevoie de rugaciunea Ta!

Daca vrei sa te rogi si pentru alte cauze legate de misiune si/sau misionari, intra si inscrie-te pe pray_mission - e-group de rugaciune. Vei primi pe email motive de rugaciune. Click pe poza de mai jos:

Pentru TINE, cel care spui ca esti implinit, fericit...

Nu stiu ce porti in sufletul tau, esti doar o viata dintre miile de vieti, un zambet care se pierde printre celelate milioane, si totusi, esti diferit… lacrimile tale sunt diferite, ai fost creat cu atata dragoste... si poate TU nu stii asta…

Te bucuri de franturi de speranta, de un zambet incomplet si trist… si stiu ca inca mai astepti acel moment in care sa-ti declari fericirea, sau poate implinirea… poate crezi ca deja traiesti acel moment… dar undeva, in adanc stii bine ca nu asta astepti... poate te va dezamagi gandul meu, dar adevarata implinire n-o poti intampina cu o inima plina de cicatrici, sentimente incruntate, dureri, sau poate chiar ranchiuna.

Stiu ca adesea mai inalti cate o rugaciune Acelui Dumnezeu care crezi ca e mereu la dispozitia ta, pe care Il scoti dintr-un cufar prafuit al sufletului tau… DUMNEZEU e un Dumnezeu care nu doreste dragostea ta in unitati masurate… si doar in nevoi… e un Dumnezeu care te asculta la greu, dar te doreste si la bine!!!

Daca ai privi in inima lui de Tata, care te-a creat… in a carui ochi adesea sunt lacrimi… lacimi, din cauza greselilor, esecurilor tale… dar vederea ta e prea umbrita in acele momente si te plangi, si-L acuzi…

Si totusi, mai ai inca posibilitatea sa-I intinzi sufletul in mainile curate, sa-l oferi Celui ce l-a creat… celui care se poate ingriji cel mai bine de el… pentru ca… oricat ai nega, adevarata implinire, nu o poti gasi numai traind o dragoste care niciodata nu va sfarsi… dragostea pentru Dumnezeu!

 

“cu mainile intinse spre cer, eu viata-ntreaga vreau sa-Ti ofer, si tot sper, ca ne vom vedea curand.cu ochii in lacrimi Iti spun, c-am sa lupt, am sa lupt, am sa lupt, crezand!”

                            

scris de R.B., 8noiembrie08

Incurajare

made by madalina - 06 noiembrie 2008

Sa iti spun despre Isus al meu

"Let me tell about my Jesus" - Paul Washer

Esti iubit

by Paul Washer

Vindecarea sufletului

Puţine lucruri dor atât de mult ca o inimă zdrobită. Oamenii se refac destul de repede după o boală fizică sau o pierdere financiară, dar atunci când este rănit sufletul, eşti devastat şi nu mai ai putere să lupţi nici măcar pentru viaţa ta.

Dacă un prieten de o viaţă îţi întoarce spatele, o persoană pe care o iubeşti te respinge, o persoană căreia i-ai împărtăşit cele mai adânci taine ale sufletului te trădează şi te atacă în punctul cel mai vulnerabil, atunci te simţi devastat, gol şi singur. Sufletul rănit este cel mai greu de vindecat.

Omul este construit în aşa fel încât are nevoie de relaţii şi în relaţii se întâmplă să facem greşeli, să fim răi, sau să ne întoarcem spatele unii altora. Care ar fi soluţia? Să ne împietrim inima, să ne închidem în noi înşine şi să ne izolăm pentru a ne proteja de o altă dezamăgire, lovitură, sau abuz? Să renunţăm la bucuria pe care ne-o aduc relaţiile, de teama că vom fi părăsiţi sau vom suferi? Este posibil să iubeşti fără teama de a fi dezamăgit, fără a te implica şi fără obligaţii?

Unii găsesc mângâiere într-o altă relaţie, doar pentru a fi dezamăgiţi mai târziu, alţii încearcă să uite folosind droguri, alcool, sau chiar trăind o viaţă depravată. Se simt atât de respinşi şi fără valoare, încât nu mai pun preţ pe ei înşişi şi trăiesc o viaţă conform mesajului perceput în urma loviturii pe care au primit-o. Lumea aleargă în toate direcţiile, căutând odihna, pacea, bucuria şi împlinirea sufletului, doar pentru a găsi o nouă dezamăgire.

            Speranţa noastră este numai în Dumnezeu, care niciodată nu ne va părăsi şi nu ne va dezamăgi. Nu putem să ne vindecăm sufletul singuri, ci avem nevoie de Dumnezeu, singurul care ne poate ajuta cu adevărat şi care ne primeşte exact aşa cum suntem. Când Dumnezeu repară ceva, acel lucru va fi fără cusur. De fapt, chiar asta înseamnă adevărata credinţă creştină: când Isus locuieşte în inima ta şi este pe tronul vieţii tale, primul lucru este că sufletul îţi va fi vindecat şi inima mângâiată.

Isaia 57:15: „Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: ,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite”.

Sufletul tău este rănit? Te simţi devastat, gol… sau singur? Un prieten de-o viaţă ţi-a întors spatele? Persoana pe care o iubeşti te respinge? Persoana căreia i-ai împărtăşit cele mai adânci taine ale sufletului te-a trădat şi te-a lovit în punctul cel mai sensibil?

Sufletul rănit este cel mai greu de vindecat… pentru oameni! Dar Dumnezeu este cel care poate face asta: … Eu sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite”. Apelează cu încredere la El, şi sufletul tău va fi vindecat şi bucuria va reveni în inima ta.

 

Ideea: portalul IPTV

Post by: Neluţu Mureşan

Who You Are

by Desperation Band

Olarul inimii mele

Inima mea era aşezată înaintea Maestrului Olar. Păcatul şi suferinţa o ruinaseră şi o pătaseră. Era nefolositoare şi nu mai putea primi revărsarea dragostei Sale, căci avea prea multe spărturi. Acestea se iviseră pe când lutul era încă moale, fiindcă durerea o biciuise cu un bici nemilos şi-i lăsase multe urme de lovituri şi cicatrici. Era cenuşie, lipsită de strălucire şi respingătoare… nefolositoare.

Stăpânul plângea căci ştia ce trebuie să facă. Trebuia să-mi zdrobeasca inima în bucăţi fără număr înainte să-I fie de vreun folos. Ridică ciocanul împrejurărilor şi-i îngădui loviturii dureroase să-mi zdrobească inima... Din nou şi din nou făcu acelaşi lucru până când inima mi-a ajuns numai ţărână... fără viaţă şi nemişcată. Suspină, şi un şir de lacrimi alunecaseră pe obrajii Săi.

Mă privi în ochi, şi cu blândeţe îmi spuse... „Fii curajos, copilul Meu. Nu am terminat încă. Suferinţa pe care o înduri, îţi va face bine în cele din urmă. Eu am un scop în tot ceea ce fac”.

Şirul de lacrimi care a curs din ochii Săi a căzut ca nişte picuri de ploaie peste ruinele inimii mele. Şi pe măsură ce Stăpânul o modela, inima mea devenea din nou un bulgăre de lut moale şi prelucrabil. A ajuns încă odată folositoare, a căpătat viaţă şi a dobândit un nou rost.

Stăteam şi priveam cu deplină uimire când Stăpânul modela un nou vas din lutul inimii mele. Nu ştiusem că poate face aceasta. Vasul nu avea forma celui original, dar de data acesta, în loc să fie distrus de durere, l-a prelucrat în mod minunat cu amprenta dragostei Sale. El mai are încă mult de lucrat la inima mea, dar ştiu sigur că nici o inimă nu poate fi atât de zdrobită încât Stăpânul să n-o poată transforma într-o frumoasă capodoperă a iubirii Sale...

Amin!

Michelle Tumes - Dreams (God is Good!)

Este un vis in inima ta,

Şi inima Lui e rugăciunea ta,

cu viaţa ta în mâna Lui, Poţi muta munţii

El va dărâma zidurile şi va merge unde tu nu poţi

Ai credinţă în puterea de a crede

El îţi dă un vis!

 

 

“I believe there is divine imagination
Give it wings for it created aviation
Every little hop you’re holding inside
Every little gleam you keep in you eyes
A dream, yeah, a dream.

Before a seed became a flower there was a vision
The dream is planted deep, He’ll shower it with wisdom
Flowing with love that’s making you smile
You’ve waited in your faith you’ve dreamed your whole life
Your soul begin to fly.

There’s a dream in your heart
And His heart is your prayer
You can move mountains with your life in His hands
He’ll tear down the walls and He’ll walk where you can’t
Have faith in the power to believe
He’s given you a dream.

I pray you dream will leap beyond your expectations
You’ll see miracles He has no limitations
Listen to His voice a spark will ignite
Let Him be the strength to carry your life
He’ll raise your spirit high.

You will find the bloom beneath the sunshine
Reach inside and sail to His horizon
Every little hope you’re holding inside
Every little gleam you keep in your eyes
You’ve waited in your faith you’ve dreamed your whole life
Let your soul begin to fly.

Faith in the power to believe
He has given you a dream
Faith in the power to believe
Gotta have faith in the power to believe
He has given you a dream
Faith in the power.”

Alerg de mana cu nadejdea :)

Purtata intre rasarit si apus, am cutreierat cararea toamnei, fredonand in prezenta soarelui: “You raise me up” .

M-am cufundat in frunze si am lasat un zid de ceata sa  sufle ca un curent impotriva  gandurilor mele …

Asa, am calcat pe frunze, cuvinte, cugete si am intins dorinte spre cer… Am cantat zambete, am suras cu ochii... si am privit cu inima!

Am stat mana-n mana cu nadejdea, dar vantul, ca o strafulgerare, a adus uscaciuni ale trecutului peste fata mea... am incercat sa le indepartez, dar a fost mai usor cand am simtit o Mana blanda, care le-a luat cu usurinta.

Am continuat, si i-am strans mana nadejdii, cu mai multa siguranta si hotarare...

Increzatoare, mi-am definit pasii... am zambit si am alergat spre ceea ce numesc viitor... am inceput sa alerg spre azi... si poate... spre maine.

Articol scris R.B. – 15 octombrie 2008

 

 

Ps.: citeste gandurile astea si apoi fa-ti timp sa meditezi. Dumnezeu vrea sa iti vorbeasca... Nu fii insensibil, o sa pierzi mult. (Nelutu)

 

Frumuseţea inimii

Patru paşi ai de urmat: 1. Citeşte articolul; 2. Vezi video de mai jos; 3. Gândeşte-te cum stai; 4. Wake up... and act! (Trezeşte-te şi acţionează)

Frumuseţea Inimii

Se povesteşte că într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inima din lume. Nu după mult timp, în jurul lui s-au strâns o mulţime de oameni care îi admirau inima: era într-adevăr perfectă! Toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată…

Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:

- Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele!

Oamenii au început să-şi întoarca privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndraznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, şi erau locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi, lăsând să se vadă răni larg deschise, înca sângerânde.

-Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă? işi şopteau uimiţi oamenii.

- Cred că glumeşti, spuse tânarul după ce a examinat atent inima bătrânelului. Priveşte la inima mea, este perfectă! Pe când a ta este toata o rană, numai lacrimi şi durere.

- Da, a spus blând bătrânul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea imi dă in schimb o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartăşit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor… Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru că a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni. Cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor… Înţelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.

Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrân, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi i-a întins-o tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.

Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept… O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe… Inima ta cum este? O poţi împărţi cu alţii?

Articol preluat de pe www.infocrestin.ro

We need to wake up!

"Trebuie să ne trezim... Să trăim pentru Dumnezeu... Să împărţim iubirea!" Lumea are nevoie de iubire... Tu te poţi implica! Eu mă pot implica!

Crestini „aruncaţi în groapa cu lei”

Un val de pogromuri anticreştine a cuprins în ultimele luni India, Irakul şi Iranul. În Irak, creştinii se refugiază din calea atacurilor, hinduşii îi forţează să se convertească, iar Iranul pedepseşte cu moartea convertirea.

 

Prejudecăţile care, în trecut, i-au exclus pe evrei şi pe musulmani din societăţile europene s-au mutat în Orient şi apar acum mai flagrante ca niciodată. În Iran, Irak şi India, creştinii sunt prigoniţi de grupurile religioase dominante.

Prigoana creştinilor a trecut de stadiul de ipoteză în Irak. Potrivit „Los Angeles Times”, aproximativ 933 de familii creştine din oraşul Mosul au fost nevoite în ultimele săptămâni să-şi părăsească locuinţele şi să caute sanctuar fie la rude, fie în şcoli, biserici sau mănăstiri, din cauza atacurilor venite din partea militanţilor sunniţi. Duminică, patronul creştin al unui magazin de muzică din Mosul a fost împuşcat mortal chiar în prăvălia sa.

 

După ce s-a întâlnit cu reprezentanţii creştini, prim-ministrul irakian, Nuri al-Maliki, a promis că guvernul le va oferi acestora protecţie, anunţă Reuters. 1.000 de poliţişti au fost desfăşuraţi în Mosul pentru a întări securitatea în zonele populate cu creştini.

 

Creştinii, împreună cu alte grupuri religioase şi etnice din provincia Ninive, care cuprinde oraşul Mosul, sunt supuşi persecuţiei încă din 2003. Situaţia s-a agravat pe fondul tensiunilor dintre populaţia kurdă şi cea arabă pe tema viitoarei graniţe dintre Irak şi Kurdistan. Intensificarea atacurilor la adresa creştinilor coincide cu o dezbatere legislativă în Bagdad despre garantarea unor locuri speciale pentru grupurile minoritare în consiliile regionale.

 

Situaţia creştinilor este comparabilă şi în India, o democraţie populară şi stat laic asemenea Irakului, unde creştinii constituie de-abia 2,3% din populaţia ce depăşeşte un miliard. Aproximativ 40.000 de creştini s-au refugiat din provincia est-indiană Kandhamal şi aproximativ 35 şi-au pierdut viaţa după ce, începând cu luna august, casele lor au fost prădate şi incendiate de bande hinduse, scrie „The Telegraph”. Potrivit France Presse, Papa Benedict al XVI-lea a condamnat duminică prigoana la care sunt supuşi creştinii în India şi în Irak.

 

„Convertiţi-vă la hinduism, altfel veţi fi ucişi sau alungaţi din sat”, sunt ameninţările primite de Solomon Digal, un creştin indian, de la consătenii săi hinduşi şi redate de „International Herald Tribune”. Bandele de agresori, afiliate partidului radical de opoziţie Vishwa Hindu Bhartiya Janata sau Consiliului Mondial Hindus, au ars de vii creştini, au distrus 140 de biserici din zona Kandhamal şi au violat o călugăriţă.

 

Ultimul val de violenţe religioase este cel mai grav din India ultimilor ani. Potrivit „IHT“, conflictul religios a fost declanşat odată cu uciderea unui predicator hindus pe 23 august. Deşi poliţia a pus crima pe seama gherilelor maoiste, radicalii hinduşi îi consideră vinovaţi pe creştini, ţinând cont că predicatorul îndemna frecvent locuitorii din zonă să adopte hinduismul în detrimentul religiei creştine.

 

În Iran, prejudecata religioasă este instituţionalizată. Parlamentul de la Teheran a adoptat cu o lună în urmă o propunere de modificare a Codului penal islamic, care introduce pedeapsa cu moartea pentru bărbaţii care se leapădă de religia islamică şi închisoarea pe viaţă în cazul femeilor. Chiar dacă noile prevederi încalcă flagrant normele internaţionale privind drepturile omului şi chiar şi constituţia iraniană, membrii legislativului s-au pronunţat într-o proporţie covârşitoare în favoarea actului: 196 de voturi pentru şi doar 7 împotrivă. Cu toate acestea, nici măcar ONU nu a contestat legea.
Cotidianul britanic „The Telegraph” relatează povestea unei femei creştine iraniene, Rashin Soodmand, a cărei viaţă este profund afectată de fundamentalismul religios. În 1990, tatăl ei, Hussein, a fost ultimul om executat în Iran pentru apostazie. Bărbatul se convertise la creştinism în 1960 şi, după ani de hărţuiri, a fost spânzurat în 1990. Acum, fratele femeii, Ramtin, zace într-o temniţă iraniană şi aceasta se teme că, deşi Ramtin s-a născut creştin, el ar putea fi prima victimă a legii care pedepseşte apostazia cu moartea.

Articol preluat de pe Cotidianul Online (www.contidianul.ro)

Imi place!!!

Imi place sa arunc stele pe cer, sa adun vise, care sa alerge pana in largul oceanului, pana in bratele sperantei… imi place sa respir curaj… imi place sa ma las purtata de valurile nadejdii… sa adorm ascultand susurul pacii… dar cel mai mult imi place sa sper…

Imi place toamna… imi place linistea frunzelor, imi place cantecul ce-l canta leganandu-se... si minunea prin care castanele se injumatatesc, cazand dur pe o patura moale…

Imi place sa ma intrec cu vantul, sa ma scald in soare… sa-l simt fierbinte pe fata mea… dar cel mai mult imi place sa sper…

Imi plac amintirile… imi plac ochii care zambesc… imi place sa calatoresc purtata de valurile surasului… imi place cand El ma inalta sa privesc dincolo de orizont…. cand imi  sterge lacrimile si-mi mangaie obrazul. Sunt recunoscatoare ca-mi da lumina ochilor si pot privi toate aceste minuni… ca presara speranta in fiinta mea… ca imi deseneaza surasul… si ca imi scapa suspinele..

Imi place sa-mi ridic ochii, sa pot cuprinde norii… si sa ma cufund in infinit... dar cel mai mult imi place sa sper… sa cred, in voia Lui, ca speranta de azi, e realitatea de maine!

 

R.B. – 8 octombrie 2008

 

Orissa, India - video... socant

Contine imagini socante... care din pacate, sunt realitati.



In cazul in care nu merge video de mai jos, click pe link-ul urmator... O sa va ceara sa va logati pentru confirmarea varstei - materialul e interzis minorilor datorita imaginilor socante.

http://www.youtube.com/watch?v=D0_9TLvji_I



Pentru cei care stiti engleza gasiti informatii mai multe despre situatia din India la link-urile urmatoare: http://www.gfa.org/orissa-update     si       http://www.efionline.org/articles/1620.htm

Sa ne rugam pentru credinciosii persecutati din India, Orissa. Dumnezeu sa intervina dupa Voia Lui.

Tu ce-ai in palma!?

 

De multe ori, comparam viata cu acea scena de teatru, in care toti suntem niste piese; avand libertatea sa schimbam scenariul ori de cate ori vrem…

Te-ai intrebat insa, ce urmeaza dupa “cortina”? E adevarat ca, o data ce cortina cade, nu mai exista sansa reintoarcerii…

Ma gandesc la o intamplare inainte ca un unchi al meu sa moara… dupa ce si-a trait viata la tara, prins in acea rutina, trudind si agonisind pentru nimic, zilele s-au scurs ca un fir de nisip…

Inainte sa moara, copiii stateau in jurul lui… nici soarele nu mai indraznea sa-si arunce razele prin perdeaua veche, galbuie… cu privirea pierduta, a intins mana… o mana brazdata de trecerea anilor, de lacrimi si zambete… si-a indreptat ochii spre ei: ”Copii, ce am in mana?”… ei crezand ca si-a pierdut mintile, i-au raspuns ca nu are nimic. Cu privirea in gol, i-a intrebat din nou, ridicand tonul vocii: “Spuneti-mi ce am in mana!”…”Nu ai nimic, tata!”… cu buzele tremurande, si ochii inlacrimati, a raspuns… ”Cu atata ma duc”… si asa a si fost.

Gandeste-te in dreptul tau, ce vei tinea in mana inainte sa treci in vesnicie…

Este decizia ta personala, in ce parte te vei lasa condus de acest vant al vietii… si de ce parte a “scenei” vei juca... de asta depinde usa pe care vei iesi…

Da, suntem niste actori, si de fapt, nici nu suntem ceea ce suntem. Cine vom fi cu adevarat, vom vedea dupa ce ne vom termina rolul… si “Regizorul” va decide ca e timpul sa “iesim” de pe scena…

 

R.B. - 03 octombrie 2008

Chiar daca nu...

Gandurile urmaresc aceeasi cale, inconjurand starea ta de neliniste, nesiguranta… Drumul lor batatorit te apasa, te stramtoreaza, te incarca… Incerci sa-L regasesti pe Dumnezeu in acest labirint al ingijorarilor, dar pare ca e atat de departe, incat rugaciunea nu poate topi gheata ce ti-a invaluit credinta. Dar indurarea Tatalui sufla PACE  peste sufletul tau… acum, lacrimile ti se usuca si privesti, prin perdeaua transparenta ce nu conteneste sa-ti elibereze ochii, CERUL!

Daniel 3:16,17,18: “Sadrac, Mesac si Abed-Nego au raspuns imparatului Nebucadnetar: Iata, Dumnezeul nostru caruia Ii slujim poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va va scoate din mana ta, imparate. Si chiar daca nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat.”

            Te incurajezi… ISUS stie de ce trebuie sa calci pe acest drum spinos… dar ce conteaza, atata timp cat El nu te lasa sa pasesti descult… si ce conteaza cat de lunga va fi asteptarea... si ce conteaza cate lacrimi vei varsa… El toate la aduna in palma Sa, transformandu-le in binecuvantari…

Acum, cand privesti in inima ta, o gasesti goala, Lumina n-o mai zaresti, dar Tatal, El, e acolo, asteptand sa-ti declare victoria!

Sa spunem la fel ca cei trei tineri in cuptor: ”noi credem ca ne va scapa, dar si daca nu o va face, noi tot NU ne vom lepada!!”…

 

 

    30 septembrie 2008, R.B. 

 

 



 

 

 

Mai trebuie si Cuvant!

            Mai trebuie şi Cuvânt!... o frază pe care o prietenă de-a mea a spus-o în urmă cu câteva luni de zile, şi care mi-a rămas în inimă şi în gând. Daca ea este încă aici înseamnă că e importantă, că nu trebuie să o neglijez. Şi m-am gândit că ar fi util să scriu puţin despre nevoia asta. Aşa cum bine ştii, se referă la nevoia credinciosului de a citi Biblia (subliniez: nevoia, nu datoria sau altceva…).

Credinciosul e acel om care într-o zi a decis să trăiască pentru Dumnezeu, şi să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a trăi cum îi place lui Dumnezeu – departe de păcat. Poate te întrebi ce legătură are asta cu nevoia despre care scriu, cu nevoia de Cuvânt… În Psalmul 119 scrie aşa: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”. Dacă vrei să fii credincios adevărat, ai nevoie de Cuvânt, ai nevoie să citeşti Biblia.

Ştii cum e cu nevoia asta…? Gândeşte-te cum te simţi când ţi-e foame tare… E acelaşi lucru! Atunci când citeşti rar sau deloc din Biblie, sufletul tău se simte la fel de prost ca şi trupul tău atunci când „uiţi” să îi dai „papa” J.

Ştii de ce ai nevoia asta…? În noi se dă o luptă – lupta firii pământeşti cu omul duhovnicesc. Spunea un frate scump, şi avea foarte mare dreptate, că această luptă e ca şi o luptă fizică dintre doi oameni, luptă ce va fi câştigată de cel care primeşte hrană mai multă. În lupta aceasta spirituală firea pământească are hrană din belşug: o găseşte peste tot în jurul nostru, nu are mult de căutat… De aceea este un adversar puternic al omului duhovnicesc. Acesta din urmă aşteaptă să-l hrăneşti tu. Aşa că:

Patru cuvinte: Mergi şi Papă Biblia!!! J

 

Articol scris de Neluţu Mureşan