Înainte să plec mă sună profesorul (neștiind că îmi va da o lecție de viață), apoi avem un dialog ieșit din comun. Primesc la telefon lecția de corectitudine, dreptate, principii de neclintit, voință de fier. Și o puternică demonstrație că mersul la biserică poate fi ceva special de fiecare dată.
Eu: Alo, da!?
Profu': Salut! Ghici ce mi s-a întâmplat?
Eu: Hmm... nu știu. Ești bine?
Profu': Da... doar că... Am coborât în stație să îmi cumpăr bilet și casa de bilete este închisă.
Eu: Oh, păi du-te fără bilet! Nu e vina ta că au închis.
Profu': Nu! Eu nu mă urc în autobuz fără să am bilet. Mă duc pe jos! Știi ce mult îmi doresc să ajung la biserică.
Eu: Dar o să întârzii! E prea departe. Cum să mergi pe jos o oră...?! („...pentru un program de biserică” - asta nu i-am spus, îmi era jenă).
Profu': Vreau neapărat să ajung! De-abia aștept. Am pornit deja, o să întârzii puțin, dar mă duc.
Eu: Hey! Urcă-te fără bilet. Doar nu sunt controlori duminica!
Profu': Nu îmi mai spune asta. Mă enervezi când faci asta... Eu nu fac așa ceva.
Eu: Bine, doar că nu-mi place ideea că nu te pot ajuta.
Profu': E ok. Nu de-asta te-am sunat. Du-te pregătește-te și tu.
Eu: Bine... Drum bun.
Profu': Mulțumesc. Pa pa!
Dacă totul se termina aici, cred că toată întâmplarea asta rămânea o conversație ciudată, în care am simțit că nu pot face nimic pentru a schimba lucrurile. Nu-i vedeam sensul, nu mă simțeam liniștit. De ce a trebuit să aud asta? De ce se întâmplă asta?
După câteva minute, sună telefonul din nou.
Eu: Alo.
Profu': Salut! Am mers pe jos o stație. Aici era casa de bilete deschisă. Mi-am cumpărat bilet. Acum sunt în bus.
Eu: Super. Ce bine!!! Ce fain!!!
Profu': Ok. Am vrut doar să știi. Ne mai auzim. Pa!
Eu: Pa...
După câteva minute, eram în biserică. A fost o atmosferă foarte faină și dintr-o dată mi-a căzut fisa: Asta a fost o lecție! Profu' a trecut cu brio lecția de corectitudine! Situația asta a fost un test. Dumnezeu a vrut să vadă caracter, integritate, corectitudine. Chiar dacă dorința de a ajunge era imensă, principiul „legalității” nu trebuie călcat. Asta m-a învâțat Profu' ieri...
Eu: Alo, Profu'? Mulțumesc!
