Lecția de corectitudine. Dialog.

Era duminică după-masa. Mă pregăteam să plec din nou la biserică. Până aici totul este absolut uzual. Mersul la biserică este un lucru normal, pe care (recunosc) îl fac de multe ori fără să mă gândesc că asta este ceva deosebit, special, de mare valoare.

Înainte să plec mă sună profesorul (neștiind că îmi va da o lecție de viață), apoi avem un dialog ieșit din comun. Primesc la telefon lecția de corectitudine, dreptate, principii de neclintit, voință de fier. Și o puternică demonstrație că mersul la biserică poate fi ceva special de fiecare dată.

Eu: Alo, da!?
Profu': Salut! Ghici ce mi s-a întâmplat?

Eu: Hmm... nu știu. Ești bine?
Profu': Da... doar că... Am coborât în stație să îmi cumpăr bilet și casa de bilete este închisă.

Eu: Oh, păi du-te fără bilet! Nu e vina ta că au închis.
Profu': Nu! Eu nu mă urc în autobuz fără să am bilet. Mă duc pe jos! Știi ce mult îmi doresc să ajung la biserică.

Eu: Dar o să întârzii! E prea departe. Cum să mergi pe jos o oră...?! („...pentru un program de biserică” - asta nu i-am spus, îmi era jenă).
Profu': Vreau neapărat să ajung! De-abia aștept. Am pornit deja, o să întârzii puțin, dar mă duc.

Eu: Hey! Urcă-te fără bilet. Doar nu sunt controlori duminica!
Profu': Nu îmi mai spune asta. Mă enervezi când faci asta... Eu nu fac așa ceva.

Eu: Bine, doar că nu-mi place ideea că nu te pot ajuta.
Profu': E ok. Nu de-asta te-am sunat. Du-te pregătește-te și tu.

Eu: Bine... Drum bun. 
Profu': Mulțumesc. Pa pa!

Dacă totul se termina aici, cred că toată întâmplarea asta rămânea o conversație ciudată, în care am simțit că nu pot face nimic pentru a schimba lucrurile. Nu-i vedeam sensul, nu mă simțeam liniștit. De ce a trebuit să aud asta? De ce se întâmplă asta?

După câteva minute, sună telefonul din nou.

Eu: Alo.
Profu': Salut! Am mers pe jos o stație. Aici era casa de bilete deschisă. Mi-am cumpărat bilet. Acum sunt în bus.

Eu: Super. Ce bine!!! Ce fain!!!
Profu': Ok. Am vrut doar să știi. Ne mai auzim. Pa!

Eu: Pa...

După câteva minute, eram în biserică. A fost o atmosferă foarte faină și dintr-o dată mi-a căzut fisa: Asta a fost o lecție! Profu' a trecut cu brio lecția de corectitudine! Situația asta a fost un test. Dumnezeu a vrut să vadă caracter, integritate, corectitudine. Chiar dacă dorința de a ajunge era imensă, principiul „legalității” nu trebuie călcat. Asta m-a învâțat Profu' ieri...

Eu: Alo, Profu'? Mulțumesc!