Dumnezeu stie

Cand te simti obosit si descurajat in urma eforturilor zadarnice, DUMNEZEU STIE cat de mult te-ai straduit…

 Cand ai plans atat de mult incat ai simtit ca te doare inima, Dumnezeu ti-a numarat lacrimile…

 Cand nimic nu mai are sens si esti confuz sau te simti frustrat, Dumnezeu are un raspuns pentru tine…

 Daca dintr-o data chipul tau se lumineaza si mai gasesti o urma de speranta, Dumnezeu ti-a soptit…

 Daca lucrurile merg bine si ai motive sa fii multumitor, Dumnezeu te-a binecuvantat…

 Daca ti se intampla ceva frumos si esti mut de uimire, Dumnezeu ti-a zambit…

 Aminteste-ti ca oriunde ai fi si oricum te-ai simti, DUMNEZEU STIE...

 

Ps: Ce bine ca stie!!!

autor necunoscut - Dumnezeu sa il binecuvinteze :)

Dragostea lui Hristos

Adolf Hitler a fost obsedat de ideea de a nimicii toti evreii. Care era crima lor? Ca s-au nascut evrei. A fi evreu in Europa anilor ’40 era extrem de periculos si, pentru cei mai multi dintre ei, s-a dovedit a le fi fatal.

 Cand Germania, a cucerit Danemarca, Hitler a poruncit ca toti evreii danezi sa poarte o banderola galbena la brat, ca sa fie insemnati, pentru deportarea lor in lagarele de concentrare. Se spune ca regele Danemarciei, Christian al X-lea, a fost fortat sa citeasca acest decret de la balconul Palatului Amalienborg. Dupa aceea, cu lacrimi in ochi, regele si-a pus o banderola galbena la brat, ca toti sa o poata vedea, traditia spune ca toti danezii au facut la fel, astfel ca trupele germane nu au mai putut sub nici o forma sa deosebeasca evreii de neevrei.

 Ne-am nascut cu totii pacatosi. Stigmatul pacatului nu poate fi sters de pe noi, iar dusmanul incearca sa ne distruga. Si ei ar fi facut-o, daca Regele Cerului nu ar fi venit sa locuiasca printre noi. Cu lacrimi in ochi, El Si-a pus banderola pacatului si a suferit cumplita si nedreapta pedeapsa in locul nostru. A facut toate acestea pentru ca noi sa fim pentru totdeauna in siguranta inaintea atacurilor dusmanului nostru, ascunsi pentru vesnicie in dragostea fara seaman a lui Cristos.

 

Ada Lorena Andrus – aprilie 2009