“Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarle Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”- Psalmul 139:13-14
Lui Dumnezeu Ii place ordinea si randuiala. El a pus Universul in miscare sub actiunea unor principii, forte (ex: forta gravitationala) si omului i-a oferit resursele necesare vietii. Indelung rabdator si maret in bunatate, Dumnezeu se ingrijeste de noi in fiecare zi, oferindu-ne dragoste, putere, aer, hrana, santate si tot ce avem nevoie ca sa traim si sa putem fi fericiti. Din pacate, ne-a obisnuit cu toate acestea si au devenit obsnuinta pentru noi, punandu-le numele de “NORMAL”, intelegand prin aceasta ceea ce noua ni se pare firesc sa se intample, si am fi indreptatiti pentru asta. Ce greseala!
Astfel, gandirea omului fiind limitata, in situatii in care stiinta nu mai are nici o putere, dar totusi acestea se rezolva, noi spunem ca este o minune infaptuita de Dumnezeu. Astfel, noi asociem cuvantul “minune” cu ceva supranatural care se intampla destul de rar pentru ca oamenii sa fie mirati de aparitia ei, si asupra caruia oamenii nu au nici o putere. Bun…
Credem ca vindecarea unei boli incurabile, invierea din morti, aparitia miraculoasa a unor lucruri si altele de felul acesta, sunt minuni. Adevarat! Dar sa ne gandim… numai atat? Poate cumva omul sa dea cuiva suflare de viata? Nu este si aceasta o minune? Faptul ca sangele tau curge prin vene, inima ta bate si ai destula forta pentru o schita un zambet care
poate insenina viata cuiva… nu este tot o minune? Poate omul turna BUCURIE adevarata intr-un suflet? Poate da pace? Nu sunt toate acestea minuni, chiar daca noi poate ne-am obisnuit cu ele si le numim normale? Poate vreun om sa garanteze ca a doua zi se va trezi? Faptul ca azi dimineata te-ai trezit, ti-ai putut scalda privirea in cerul patat in cateva locuri cu norii cenusii si faptul ca ti-ai putut inalta vocea spre cer pentru a vorbi cu Tatal… nu este o minune?
Nici cea mai mica celula din corpul tau nu poate functiona fara puterea de la Dumnezeu, nici un fir de par nu iti creste de unul singur si nici o coarda vocala nu poate vibra fara vointa Lui Dumnezeu. Ne-am obisnuit cu lucruri pe care le numim normale dar asupra carora nu am avea nici un drept fara bunavointa lui Dumnezeu. Dar oare suntem constienti ca nu este deloc ceva normal sa le putem face?
Ni se pare normal sa avem aer. Dar omul care a murit acum 2 minute, crezi ca, daca ar avea ocazia, ar spune la fel?
Ni se pare normal sa avem mancare… Ai privit vreodata oasele care impung vizibil pielea, dand posibilitatea sa fie numerate, a vreunui copil din Africa?
Ni se pare normal sa avem pace… Crezi ca ar putea spune acelasi lucru, daca ar mai avea ocazia, ultimul om de care ai auzit ca s-a sinucis?
Ni se pare normal sa spunem cuvantul “mama”… Dar te-ai intrebat cate multimi de copii nu au cui sa rosteasca acest cuvant?
Ni se pare normal ca seara sa ne asezam intr-un pat moale, sa ne punem capul pe o perna si sa ne acoperim cu o plapuma calduroasa… Dar te-ai dus vreodata intr-o noapte fruguroasa afara, sa privesti cati oameni ingheata de frig, neavand la ce sa spuna ”casa”, eventual doar unor betoane inghetate, tomberoane pline de gunoi, poduri sau beciuri?
Ei bine… ce semnificatie mai are pentru tine cuvantul “NORMAL”?
Tot mai des auzim in jur expresia: ,,Dumnezeu a uitat de mine!”. Eu spun sa te duci la prima oglinda
pe care o gasesti si priveste-te. Insusi faptul ca te vezi este o mare minune! Atinge-ti ochii… priveste ce minunatie! Nici un om nu poate crea asa ceva! Priveste-ti chipul frumos… atinge-ti buzele care pot calauzi cuvinte care rasuna din adancul inimii tale! Ce fiinta minunata a creat Dumnezeu! Daca El ar fi uitat de tine, nu ai fi avut puterea sa clipesti, sa auzi, sa spui un cuvant! Dumnezeu te iubeste si vegheaza asupra ta! Lui ii pasa de tine!
Esti o MINUNE! Tot ceea ce avem, facem, ceea ce suntem nu sunt lucruri normale. Toate sunt daruri de la Dumnezeu, nemeritate si pe care omul nu le poate oferi! MANTUIREA pe care o poate avea oricine in sangele Lui Hristos, este cea mai mare MINUNE!
Daca ar fi sa numim ceva normal, acestea ar trebui sa fie: sa Il iubim pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le-a facut, si pentru ca tot ceea ce suntem, suntem datorita Lui! Este normal sa Ii slujim cu dragoste si sa iubim, sa facem ceea ce El ne porunceste.
POTI NUMI CEEA CE ESTI DATOR SA FACI CA FIIND CEVA ”NORMAL”… DAR NICIODATA NU POTI NUMI PUTEREA DE A FACE UN LUCRU CA FIIND CEVA NORMAL!
TOT ceea ce ESTI, ce AI, ce FACI, e datorita Lui Dumnezeu!
09.decembrie.2008 – by mada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu