De multe ori, comparam viata cu acea scena de teatru, in care toti suntem niste piese; avand libertatea sa schimbam scenariul ori de cate ori vrem…
Te-ai intrebat insa, ce urmeaza dupa “cortina”? E adevarat ca, o data ce cortina cade, nu mai exista sansa reintoarcerii…
Ma gandesc la o intamplare inainte ca un unchi al meu sa moara… dupa ce si-a trait viata la tara, prins in acea rutina, trudind si agonisind pentru nimic, zilele s-au scurs ca un fir de nisip…
Inainte sa moara, copiii stateau in jurul lui… nici soarele nu mai indraznea sa-si arunce razele prin perdeaua veche, galbuie… cu privirea pierduta, a intins mana… o mana brazdata de trecerea anilor, de lacrimi si 
zambete… si-a indreptat ochii spre ei: ”Copii, ce am in mana?”… ei crezand ca si-a pierdut mintile, i-au raspuns ca nu are nimic. Cu privirea in gol, i-a intrebat din nou, ridicand tonul vocii: “Spuneti-mi ce am in mana!”…”Nu ai nimic, tata!”… cu buzele tremurande, si ochii inlacrimati, a raspuns… ”Cu atata ma duc”… si asa a si fost.
Gandeste-te in dreptul tau, ce vei tinea in mana inainte sa treci in vesnicie…
Este decizia ta personala, in ce parte te vei lasa condus de acest vant al vietii… si de ce parte a “scenei” vei juca... de asta depinde usa pe care vei iesi…
Da, suntem niste actori, si de fapt, nici nu suntem ceea ce suntem. Cine vom fi cu adevarat, vom vedea dupa ce ne vom termina rolul… si “Regizorul” va decide ca e timpul sa “iesim” de pe scena…
R.B. - 03 octombrie 2008
Matei 6:31-34
RăspundețiȘtergereAmin Doamne! :):P
super tare r.b...asa'i
RăspundețiȘtergerer.b super chiar super serios...God bless you:*
RăspundețiȘtergere