Un chip mic, de inger, cu zambet nevinovat… niste brate, care cu greu pot sa cuprinda trupul aceluia pe care-l iubeste… De fapt, pe cine nu iubeste?
Arunca priviri indraznete, alearga… cuprins fiind de “tinta”, se impiedica, cade … priveste nedumerit, vede reactia celor din jur, si termina razand in “valuri”…
De multe ori, nestiinta, il ia de mana si il conduce spre taramul egoismului… el, crezand ca e plin de bomboane, accepta, bineinteles, fara sa-si dea seama… ”imprumuta” jucariile altora, este rautacios cu “tovarasii de joaca”, se zmanceste din mana parintelui, in fata caruia accepta in final sa-si recunoasca vina, dar fara cuvinte… doar prin suspine, si lacrimi… care de fiecare data, sunt sterse de batista uitarii…
In cele din urma, paseste gingas, plecand spre casa, pe aleea scaldata de soarele-n amurg din parc, cu promisiunea ca “tatal, iti va da un premiu pentru ca ai fost cuminte…”
Luca 18:17 “Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.”
Articol scris de R.B.
domne R. faina mai pote fi fata asta..:D
RăspundețiȘtergere