Lipsă de încredere, sentimente „julite”, inimi rănite, minți tulburate, vieți schimbate. Nu... nu încerc să găsesc rima perfectă; Aici este vorba despre consecințele unor judecăți de valoare făcute în necunoștintă de cauză. Ne folosim de multe ori inteligența și capacitatea de a interconecta informațiile într-un mod greșit. Nu ne interesează adevărul, realitatea, părerea celorlalți... Pentru noi contează ce simțim acum, în momentul acesta. Dacă se întâmplă nenorocirea că apare în mintea noastră un „De ce?”, în secunda următoare trebuie să avem răspunsul! Nu se poate să-l așteptăm!!! Nu există amânare, nu vrem să auzim de așa ceva. Acum! Aici! Singur! Poate că nu ar fii o problemă dacă am reuși să fim obiectivi... dar NU suntem!
Suntem setați pe profil de apărători. Apărători ai poziției marelui EU! Când situația gâdilă EU-l, foarte bine! Omul la care mă gândesc este „cel mai bun prieten de la facerea lumii încoace”. Dacă Eu-l meu suferă... dușman! Respins! Renegat! De pus de-oparte! Ne-Bun! De evitat!
Nu contează dacă suntem colegi, vecini sau prieteni, totul depinde de percepția MEA asupra faptelor și cuvintelor celorlalți. Văd... aud... și Judec! Îmi creionez părerea mea „obiectivă”, formulez „realitatea mea infailibilă” și apoi o prezint înaintea tuturor. De aici încolo... dezastru.
Aici ar fii bine să folosim un „De ce!?” Pentru că am eșuat în a comunica foarte clar? Pentru că nu am comunicat deloc? Pentru că nu am avut răbdarea sau bunăvoința de a-i asculta pe ceilalți? Pentru că m-am grăbit să trag EU concluzia?
Dacă am ajuns totuși aici, situația se poate remedia: există multe mijloace de comunicare... Îmi cer iertare dacă este cazul, îmi revizuiesc opinia... Există însă o cale mai simplă: nu trag niciodată concluzii dacă nu am informații suficiente. Și dacă totuși sunt prea obișnuit să fac asta... Măcar să Nu le spun nimănui până nu mă asigur că am dreptate.
Dacă te regăsești și tu în poziția celui judecat și acuzat (pe nedrept), scutură-te și spune fraza de mai jos. Cred că te ajută:
Brrr! Rezist! :)
...:::24.februarie.2011:::...:::nelutu_muresan:::...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu