Let me be your Ecstasy! – God


Extazy! Ai auzit vreodata de așa ceva? Dicționarul Webster (eng.) definește termenul ca fiind ceva „dincolo de rațiune și auto-control”. De ce a creat cineva o pilulă și a numit-o Extazy? De ce te vrea cineva să fii „dincolo de rațiune și auto-control”? Lasă-mă să-ți vând un pont! Există un dușman, îl cheamă Tatăl Minciunii. Unii îi spun Satan, sau Diavolul. El face promisiuni pe care nu și le ține niciodată. El vrea să te folosească, să abuzeze de tine.  

„Eu vreau lucruri mai bune pentru tine. Vreau să-ți dau pace, iubire și bucurie adevărată printr-o minte limpede. Lasă-mă pe Mine să fiu „pilula ta de Extazy”. Eu sunt ceva Adevărat, nu o imitație mortală. Nu o să primești niciodată extaz, bucurie deplină, dintr-o sticlă, dintr-o țigară sau dintr-o pilulă! Adevăratul extaz este un dar de la Mine si atunci când îl vei primi o să te întrebi de ce ai apelat la acel substitut de doi bani!” - Dumnezeu...

Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu. - Iov 22:26

Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt. - Psalmii 33:21

Război pentru dușmanii bucuriei mele


Neemia 8:10b spune „căci bucuria Domnului va fi tăria voastră”. Asta-i este greu de crezut atunci când ți-e îți este greu să-ți menții bucuria și cinci minute... Dar Bucuria este voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Și ceea ce este voia Lui pentru tine, El este capabil să împlinească – oricând, chiar și în mijlocul unei vieți pline de probleme. Diavolul vrea să-ți fure bucuria, dar dacă știi ce arme folosește, te poți apăra. Uite câteva atitudini prin care vrea Satan să-ți răpească bucuria:

- Resentimentele: Cu cât lași mai mult loc resentimentelor în inima și în mintea ta, cu atât mai mare va fi tristețea ta.

- Amărăciunea: Evrei 12:15 spune „Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune (…) și mulți să fie întinați de ea”. Amărăciunea este contagioasă – distruge bucuria ta și a celor din jurul tău!

- Mânia: Efeseni 4:26 spune „Să nu apună soarele peste mania voastră”. Să nu mergi niciodată departe cu mania ta – dacă ajungi să folosești „prostule” sau „nebunule”, vei cădea sub pedeapsa judecății (Matei 5:22) Mânia este un lucru la care poți decide să renunți.

- Neiertarea: „iertați-vă unii pe alții, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos”. Iertarea celorlalți te eliberează și astfel poți dobândi bucuria Domnului.

- Frica: lipsa de încredere înseamnă frică. A nu te încrede în Dumnezeu și în purtarea lui de grijă înseamnă frică. 2 Timotei 1:7 spune „căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință”. Frica te face timid, și te face să-ți pierzi puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Singura frică pe care trebuie să o ai este frica de Domnul, care te duce la sfințenie.

- Ofensele: vei avea mereu ocazia să fii ofensat/ă. Depinde de tine dacă te vei lăsa provocat. O alegere bună și un gând de pace te apropie întotdeauna de bucurie.

- Nesupunerea: de multe ori știi ce ar vrea Dumnezeu să faci, dar totuși nu faci. Și apoi te miri unde ți-a dispărut bucuria. A fi supus autorităților înseamnă să rămâi sub „umbrela” sub care Dumnezeu ți-a promis protecție și bucurie.

Bucuria ta depinde de deciziile luate. Îți recomand o primă decizie înțeleaptă: Declară și tu război dușmanilor bucuriei tale!

Auto-Soldat

Lipsă de încredere, sentimente „julite”, inimi rănite, minți tulburate, vieți schimbate. Nu... nu încerc să găsesc rima perfectă; Aici este vorba despre consecințele unor judecăți de valoare făcute în necunoștintă de cauză. Ne folosim de multe ori inteligența și capacitatea de a interconecta informațiile într-un mod greșit. Nu ne interesează adevărul, realitatea, părerea celorlalți... Pentru noi contează ce simțim acum, în momentul acesta. Dacă se întâmplă nenorocirea că apare în mintea noastră un „De ce?”, în secunda următoare trebuie să avem răspunsul! Nu se poate să-l așteptăm!!! Nu există amânare, nu vrem să auzim de așa ceva. Acum! Aici! Singur! Poate că nu ar fii o problemă dacă am reuși să fim obiectivi... dar NU suntem!

Suntem setați pe profil de apărători. Apărători ai poziției marelui EU! Când situația gâdilă EU-l, foarte bine! Omul la care mă gândesc este „cel mai bun prieten de la facerea lumii încoace”. Dacă Eu-l meu suferă... dușman! Respins! Renegat! De pus de-oparte! Ne-Bun! De evitat!

Nu contează dacă suntem colegi, vecini sau prieteni, totul depinde de percepția MEA asupra faptelor și cuvintelor celorlalți. Văd... aud... și Judec! Îmi creionez părerea mea „obiectivă”, formulez „realitatea mea infailibilă” și apoi o prezint înaintea tuturor. De aici încolo... dezastru.

Aici ar fii bine să folosim un „De ce!?” Pentru că am eșuat în a comunica foarte clar? Pentru că nu am comunicat deloc? Pentru că nu am avut răbdarea sau bunăvoința de a-i asculta pe ceilalți? Pentru că m-am grăbit să trag EU concluzia?

Dacă am ajuns totuși aici, situația se poate remedia: există multe mijloace de comunicare... Îmi cer iertare dacă este cazul, îmi revizuiesc opinia... Există însă o cale mai simplă: nu trag niciodată concluzii dacă nu am informații suficiente. Și dacă totuși sunt prea obișnuit să fac asta... Măcar să Nu le spun nimănui până nu mă asigur că am dreptate.

Dacă te regăsești și tu în poziția celui judecat și acuzat (pe nedrept), scutură-te și spune fraza de mai jos. Cred că te ajută:

Brrr! Rezist! :)
...:::24.februarie.2011:::...:::nelutu_muresan:::...