Ateule, te întreb!

Dacă Dumnezeu nu există, pur și simplu te-ai născut și trăiești după propriile tale reguli de supraviețuire, nu trebuie să cauți pe bloguri (sau în alte surse) de ce Dumnezeu nu există. Tu deja ar trebui să știi... doar ești ateu. Ar trebui să ai propriile tale convingeri. 

Un documentar de la Discovery sigur e adevărat, nici nu se pune problema, nici nu are rost să cercetăm să vedem dacă e adevărat ce spune acolo sau nu, dar Biblia… esențialul îl știm de când eram mici, din povești, de la religie, etc. Nu ar trebui să citim chiar noi? Nu ar trebui să cercetăm cu adevărat să vedem ce zice cartea asta? Să căutam dacă este adevarat… atunci ne putem numi creștini cu adevărat. 

Să crezi în Dumnezeu nu înseamnă să crezi în ceva abstract ce nu se poate demonstra. Dumnezeu a lăsat multe dovezi pentru existența Lui, dar dacă nu ne folosim de ele nu avem cum să credem cu adevărat.

Ce rost ar avea să ai un scop în viață dacă oricum lumea în sine nu are un scop? Sunt doar reguli de supraviețuire? Te naști ca să mori? Să fie totul o rutină? De ce avem sentimente? Și asta e chimie? De ce avem propriile noastre idei? Tot chimie sau fizică? Dacă pun un scaun și îl las secole întregi așa… în cât timp va avea sentimente? În cât timp va începe să gândească?

De ce sunt toate așa perfect aranjate? De ce o stâncă stă într-un anumit fel de secole? Nu ar trebui să se miște? Un lucru impersonal nu are cum să devină personal. Și dacă pun toate piesele de la un ceas într-un borcan și tot amestec… până nu mai pot... aș putea vreodată să-l fac să fie așa perfect? Să funcționeze? Fără să fie nici un fel de modelator în spate... fără să fie o minte mai sus de asta? Și dacă ar fi așa, cine ar mișca borcanul să se amestece piesele? Cine a facut piesele?

Până la urmă oricât ai căuta, vei ajunge la concluzia că Dumnezeu nu există pentru că nu îți place ție să existe o autoritate asupra ta! Și asta pentru că esti prea orgolios să accepți o realitate.

Autor: Andreica Denisa

Muzica, noi și Dumnezeu

Muzica. Un lucru deosebit pe care toată lumea îl place. E o artă, una dintre cele mai apreciate. Pentru unii e hobby, pentru alții e carieră, dar toți avem nevoie de ea. O ascultăm acasă, o ascultăm pe drum. O avem în mașină, o avem în sălile de așteptare, o avem la serviciu, o avem în biserici, o avem în localuri și în spații publice. Muzica... e peste tot!

Noi. O ascultăm cu toții, fiecare cu stilul nostru, cu preferințele noastre. Unii o scriu, alții o cântă, Alții... o critică! Nu este un lucur ușor de recunoscut, însă noi (creștinii) am reușit să facem din aceasta frumoasă artă un subiect de dispută, dezbatare, ceartă și dezbinare... Nu reușim să înțelegem diversitatea în muzică, nu acceptăm părerea și preferința celuilalt. Nivelul nostru de acceptare este ego-centrist și tot ce trece de limitele noastre este de neacceptat - nu ne place; și spunem asta tuturor doar pentru „ca să știe și ei!” Nu e de mirare că ajungem să ne simțim frustrați și neîmpliniți. Că simțim închinarea din biserici (cei care o mai simțim) rece și seacă...

Dumnezeu. El este cel care a creat muzica. Este invenția Lui. Scopul Lui a fost ca prin muzică să ne putem închina înaintea Lui. El a creat muzica pentru ca noi să putem intra mai ușor într-o legătură personală cu El. Prin muzică Dumnezeu dorește să ne apropiem de El și să fim una în închinare înaintea Lui. Muzica este de multe ori și un mijloc prin care Dumnezeu dorește să ne vorbească! Muzica pe care Dumnezeu o place nu are un singur stil sau un singur ritm. Dumnezeu nu are instrumente acceptate și instrumente neacceptate. Dumnezeu nu ascultă doar muzica accapella... Dumnezeu nu își alege un grup preferat după modul în care ei se îmbracă sau după numărul chitarelor electrice pe care ei le folosesc. Noi facem asta... Dumnezeu ne transmite mesaje prin fiecare muzician care îl are pe El ca Domn. 

Oare auzim noi mesajul Lui? Sau... ne împiedicăm de stilul nou al trupei, de numele ales, de faptul că au înlocuit pantofii cu teneși și costumul cu o ținută casual? Oare contează ritmul mai mult decât mesajul? Oare ascultând muzică încerc să-L aud pe Dumnezeu sau încerc să-mi argumentez părerea proastă pe care o am despre cel care cântă?

Dumnezeu a creat muzica și continuă să ne surprindă prin stiluri noi și oameni noi! Urechea noastră muzicală trebuie învățată să audă mesajul lui Dumnezeu în fiecare vers, în fiecare piesă. Dumnezeu să ne ajute!

Thanks God for Music!

I love my friends!

Singurătatea... Un cuvânt pe care îl aud și îl citesc de pe fețele și din viețile atâtor oameni în ultimul timp! Să nu ai pe nimeni aproape. Să nu fie nimeni care să te înțeleagă... sau măcar să încerce asta. Nimeni să te asculte; nici un umăr pe care să poți plânge; nici o mână pe care să o strângi... Nimeni pe care să poți îmbrățișa, nimeni cu care să-ți împărtășești bucuria! Nimeni...

Încerc să înțeleg de ce și cum s-a ajuns aici. Mă uit apoi în viața mea și sunt uimit! Inima mea strigă „Wow!” Mintea mea spune ”Ești norocos!”. Conștiința îmi șoptește însă atâta de drăguț și de puternic: „Să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru asta!”

Și da... are dreptate! Așa prieteni cum am eu, sigur vin de la Dumnezeu! Sunteți binecuvântarea Lui pentru mine! Nici nu vreau să mă gândesc cum arăta viața mea fără voi. De aceea îi mulțumesc lui Dumnezeu că în planul Său s-a gândit să mă îmbogățească cu niște oameni minunați!

„Doamne, nu am cuvinte suficiente să-Ți mulțumesc pentru prietenii mei... Dar știu că Tu îmi cunoști inima și vezi bucuria mea. Vezi și dorința mea ca Tu să-i binecuvintezi, și te rog... fă asta din plin! Privește înspre fiecare din ei și lasă peste viața lor belșug de binecuvântare! Ai grijă de nevoile și de sentimentele lor. Pentru că ești Dumnezeu Atotputernic, îți cer în Numele lui Isus să le dai tuturor o viață plină de împliniri! Bucuria să domine viața lor și să atingă punctul culminant atunci când TOȚI ne vom întâlni cu Tine! Mulțumesc! Amin!”