Muzica, noi și Dumnezeu

Muzica. Un lucru deosebit pe care toată lumea îl place. E o artă, una dintre cele mai apreciate. Pentru unii e hobby, pentru alții e carieră, dar toți avem nevoie de ea. O ascultăm acasă, o ascultăm pe drum. O avem în mașină, o avem în sălile de așteptare, o avem la serviciu, o avem în biserici, o avem în localuri și în spații publice. Muzica... e peste tot!

Noi. O ascultăm cu toții, fiecare cu stilul nostru, cu preferințele noastre. Unii o scriu, alții o cântă, Alții... o critică! Nu este un lucur ușor de recunoscut, însă noi (creștinii) am reușit să facem din aceasta frumoasă artă un subiect de dispută, dezbatare, ceartă și dezbinare... Nu reușim să înțelegem diversitatea în muzică, nu acceptăm părerea și preferința celuilalt. Nivelul nostru de acceptare este ego-centrist și tot ce trece de limitele noastre este de neacceptat - nu ne place; și spunem asta tuturor doar pentru „ca să știe și ei!” Nu e de mirare că ajungem să ne simțim frustrați și neîmpliniți. Că simțim închinarea din biserici (cei care o mai simțim) rece și seacă...

Dumnezeu. El este cel care a creat muzica. Este invenția Lui. Scopul Lui a fost ca prin muzică să ne putem închina înaintea Lui. El a creat muzica pentru ca noi să putem intra mai ușor într-o legătură personală cu El. Prin muzică Dumnezeu dorește să ne apropiem de El și să fim una în închinare înaintea Lui. Muzica este de multe ori și un mijloc prin care Dumnezeu dorește să ne vorbească! Muzica pe care Dumnezeu o place nu are un singur stil sau un singur ritm. Dumnezeu nu are instrumente acceptate și instrumente neacceptate. Dumnezeu nu ascultă doar muzica accapella... Dumnezeu nu își alege un grup preferat după modul în care ei se îmbracă sau după numărul chitarelor electrice pe care ei le folosesc. Noi facem asta... Dumnezeu ne transmite mesaje prin fiecare muzician care îl are pe El ca Domn. 

Oare auzim noi mesajul Lui? Sau... ne împiedicăm de stilul nou al trupei, de numele ales, de faptul că au înlocuit pantofii cu teneși și costumul cu o ținută casual? Oare contează ritmul mai mult decât mesajul? Oare ascultând muzică încerc să-L aud pe Dumnezeu sau încerc să-mi argumentez părerea proastă pe care o am despre cel care cântă?

Dumnezeu a creat muzica și continuă să ne surprindă prin stiluri noi și oameni noi! Urechea noastră muzicală trebuie învățată să audă mesajul lui Dumnezeu în fiecare vers, în fiecare piesă. Dumnezeu să ne ajute!

Thanks God for Music!

2 comentarii:

  1. "Muzica pe care Dumnezeu o place nu are un singur stil sau un singur ritm. Dumnezeu nu are instrumente acceptate și instrumente neacceptate." Bun articol Nelutu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Ionut! Am scris si cu mintea si cu inima. Cred ca de-asta e reusit :)

    RăspundețiȘtergere