Ce-ai pățit Pavel!?


A fost un rebel, un persecutor. A urât credincioșii și a lucrat cu mult zel pentru a-i distruge. Dar întâlnirea lui Pavel cu Dumnezeu a provocat o convertire a inimii care a schimbat cursul istoriei. A aprins Biserica Primară, și de atunci biserica nu a încetat să împrăștie vestea bună a lui Dumnezeu până în ziua de azi.

Pavel a spus-o clar: nu este vorba despre o religie, este totul despre EL – persoana lui Isus Hristos. Este vorba despre puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu. Este vorba despre convertire, despre schimbare.

Și Pavel este un exemplu al uneia dintre cele mai mari convertiri din istorie. El a trecut de la ură pentru credincioși la îmbrățișarea părtășiei lor și la dragoste necondiționată. A trecut de la munca plină de zel pentru a distruge Biserica, la a zidi o temelie puternică pentru Biserică. A trecut de la meseria de „hingher al creștinilor” la creștin închis pentru credința lui.

Dumnezeu a produs un cutremur spiritual și fizic pentru al elibera pe Pavel și de lanțurile păcatului dar și de încuietorile unei celule de închisoare. Dumnezeu l-a trasformat pe „făcătorul de rele” Saul, în Pavel, un om plin de integritate.

Dumnezeu a schimbat radical viața lui Pavel, crezul lui, credința lui, obiceiurile și valorile lui. Cum stau lucrurile în cazul tău? Este totul despre religie, sau este totul despre Hristos? L-ai primit cu adevărat în viața ta? Care este schimbarea produsă? Ce domeniu al vieții tale a fost cutremurat?

Astăzi încă este timp să îl accepți. Astăzi încă este timp să te axezi mai mult pe relația ta cu EL decât pe religia ta, pe regulile bisericești, pe tradiție și obiceiuri seci! Hristos îți poate schimba viața! Îl lași?

Just think about...

Apel către cel căzut

-”Te iubesc, te iubesc, te iubesc!”
Cum poţi fi indiferent la susurul acesta blând care se aude? Şi tu ai iubit odată şi apoi, ai căzut. Tu ai căzut şi alţii au plâns pentru tine. Mama a stat îngenunchiată în miez de noapte şi a udat podeaua cu lacrimile ei fierbinţi. Tatăl a implorat ajutor Divin. Fraţii şi surorile plângeau pe ascuns de căzătura ta. Isus ţinea mâna întinsă către tine, peste care mai picura câte o lacrimă de sânge. Toţi strigau spre tine: “Te iubesc, te iubesc. Reîntoarce-te!”. Dar tu…ai întors spatele. Ţi se părea că ai găsit altceva mai bun, ceva care te face mai fericit. Te-ai înşelat. După o vreme ai realizat că nimic nu se compară cu iubirea Lui. Atunci ai fi putut să te întorci. Ai fi putut. Toţi te aşteptau cu braţele deschise ca tu să vii. Dar nu ai putut suporta ideea că te-ai înşelat. Nu ai suportat faptul că nu este nimic în lume care să te facă aşa de fericit ca şi iubirea Lui. Şi ai plecat mai departe. Deşi nu te făcea fericit, te-ai adâncit şi mai tare în mocirlă. Lacrimile continuau să curgă peste cele care se uscau.
“Unde eşti?” De ce crezi că dacă ai plecat nu te mai poţi întoarce? Şi ce dacă ai întors spatele tuturor oamenilor care te iubeau şi lui Dumnezeu? Nu-i nimic, ei sunt încă acolo. Dumnezeu este încă acolo. Te aşteaptă. Nu-i nimic dacă ai căzut. Crede-mă. Te vor primi cu iubire. Doar vino.
Ţi-e teamă. În loc să te reîntorci atunci când ai realizat că totul e deşertăciune, ai început să alergi şi mai mult spre lume. Chiar dacă ştiai că nu ai să găseşti nimic acolo. Ţi-ai astupat urechile ca să nu auzi şoaptele: “Te iubesc, te iubesc, te iubesc!”. Prea mult te deranjau. Prea tare îţi răscolesc inima.
Apel către tine, cel căzut! Nu e prea târziu. Nu e. OPREŞTE-TE!!!! Opreşte-te până nu e prea târziu, până când sufletul nu-ţi moare. Opreşte-te căci: TE IUBESC!

Articol publicat de Alina Ilioi pe www.stiricrestine.ro

O inimă bună

Motivat de simplitatea și puterea cuvintelor unui frate de 80+ ani, vreau să scriu astăzi folosind cele mai simple cuvinte.

Vrei să fii fericit și împlinit, vrei să poți zâmbi mereu. Vrei să fii tot timpul bine-dispus, vrei să ai o stare de spirit pozitivă în fiecare clipă. Pentru așa ceva ai nevoie de o inimă bună. Dar ai tendința și am tendința de a da vina pe alții: din cauza lui mă simt aiurea, din cauza ei nu am nici măcar puterea să mă rog. Dacă el sau ea nu făcea ce a făcut, eu astăzi eram așa de bine-dispus și atâta de fericit încât... bla bla :)

Nu cred că este corect. M-am gândit bine și am ajuns la o concluzie: totul depinde de mine! Dacă eu trec peste ce a făcut el sau ea, lucrurile sunt diferite! Uneori așteptăm să fim schimbați prin decizia altora, dar așa ceva nu este posibil... Cheia este la noi, soluția este în inima noastră. Dacă ai o inimă bună, ai o viață bună! Dacă ai o inimă iertătoare lucrurile pozitive îți vor fi trepte spre fericire. Dacă alegi să ai răbdare și să treci peste lucrurile negative, te vei putea concentra la ceea ce e plăcut și la ceea ce îți aduce bucurie. Totul depinde de tine!

Ai o inimă bună? Cât de bună? :) Dumnezeu ne poate da și nouă „o inimă înţeleaptă şi pricepută” așa cum i-a dat lui Solomon (1 Împărați 3:12). Doar să vrem, și să îi cerem. De ce să trăiesc constrâns de ceea ce fac și spun alții? De ce să depindă fericirea mea de greșelile lor? Uneori ce fac și spun alții chiar ne afectează, dar în situațiile în care EU pot decide ca lucrurile să fie diferite, voi alege să iert, să uit, să trec peste, și să mă bucur de viața pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o!

Ps.: poza vrea să reprezinte un om relaxat și fericit! Eu am reușit, sunt sigur că și tu poți :)