În decursul anilor, cel mai neglijat aspect al Dragostei a fost şi este aplicarea Ei.
Când creştinul este întrebat ce este Dragostea, el poate să o descrie atât de minunat, mărturisind-o ca fiind cel mai important aspect al vieţii de credinţă. Însă în general, acelaşi creştin, de multe ori, eşuază în a o pune în practică. Oare de ce? Răspunsul stă în felul în care este înţeleasă Dragostea. Ea nu este ceva teoretic, despre care să vorbim doar, ci
este o practică a vieţii de credinţă. Totalitatea acţiunilor pe care le face omul scot în evidenţă dacă acel om practică Dragostea aşa cum a fost Ea practicată de Domnul Isus când a fost printre noi. Această practică nu se aplică doar în anumite situaţii, când împrejurările par a fii favorabile, ci pentru a fi aplicată corect, ea trebuie practicată în permanenţă fără a se ţine cont de consecinţe.Dacă vrem să avem o conştiinţă curată, practicarea în permanenţă a Dragostei este singura cale. Nu zâmbetul şi complimentele faţă de cineva dovedesc Dragostea, ci acţiunile care pleacă dintr-o inimă sinceră şi neprefăcută. Luat în context, versetul de referinţă are în vedere pe acei oameni care în ciuda faptului că pot să dea o mână de ajutor nu o fac, fapt care arată că acei oameni nu sunt credincioşi autentii. Practicarea dragostei nu este autentică atunci când ceea ce facem este făcut doar pentru că ‘aşa se poartă creştinii’. Acţiunile noastre trebuie să plece dintr-o dorinţă personală de a ajuta pe cei care sunt într-o situatie care necesită ajutor.
O Dragoste teoretică este egală cu zero. Omul nu poate fi plăcut lui Dumnezeu doar atunci când Dragostea devine un mod de viaţă. Fiinţa umană este copleşită de pace doar atunci când se decide să iubească cu o Dragoste din Dumnezeu indiferent de ce spun cei care nu înţeleg ce facem si de ce facem acel lucru.
Ori de câte ori avem posibilitatea să ne exprimăm Dragostea faţă de cei din jurul nostru este indicat să o facem, pentru că este un mare Har din partea lui Dumnezeu să putem să-i slujim. Aceasta este una dintre cele mai mari îndatoriri pe care o are omul lui Dumnezeu pe acest pământ. Atunci când acţiunile noastre dovedesc că ştim să iubim cu adevărat, Dumnezeu şi oamenii care ne înconjoară vor observa acest lucru şi nu vor ezita să ne pună în poziţii din care să putem să învăţăm şi pe alţii să iubească cu adevărat.
Dragostea din Dumnezeu este irezistibilă pentru fiinţa umană şi atunci când ea este practicată în permanenţă, lumea începe să o înţeleagă şi să o dorească mai mult decât orice. Datoria noastră este să o practicăm.
Dumnezeu sa ne ajute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu