Apoi, o soapta-mi arata ca sunt un fir risipit de nisip... da! Sunt un fir de nisip, unul care tanjeste dupa mare... dupa marea dragoste a Tatalui...!!
Sunt doar o picatura-ntr-un ocean, ce se poate ineca oricand, dar sunt acea picatura ce se rasfata in lumina lui Isus...!
Sunt, poate... o stea neinsemntata pe mandra bolta... dar aleg sa stralucesc langa maretul Luceafar!
Copilul Tau sunt, Doamne... si stiu ca-s unul valoros, rascumparat de Tine! Chiar un abur, un fir de nisip, sau altceva, aleg dragostea Ta sa-mi dea valoare! ...si chiar daca aici sunt trecator, raman cu Tine, pregatindu-ma pentru ziua in care voi straluci vesnic printre stele vesnice! 8->
RebyBal,13Martie09
viata se scurge fara sa ne dam seama...dar noi ramanem copii ai Lui Dumnezeu si aceasta identitate e vesnica...super rebi..imi place modul cum descri lucrurile si faci din lucruri simple parca fara valoare lucruri speciale.dai lumina lucrurilor in eseurile tale...reusesti sa vezi lumea prin ochii Lui Dumnezeu...bless u rebi:*
RăspundețiȘtergere