Doamne, daca Tu n-ai fi
Doamne, daca Tu n-ai fi
Soarele n-ar straluci,
Stelele nu ar luci,
Luna-n nori s-ar risipi.
Doamne, daca Tu n-ai fi,
Pamantul pustiu ar fi,
Si bezna-n morcila s-ar scufunda
De n-ar fi lumina ta.
Doamne, daca Tu n-ai fi,
Nici iubirea n-ar mai fi,
Am fi egoisti si rai,
Iar in suflet am fi goi.
Doamne, daca tu n-ai fi,
Fara Tine... ce-as mai fi?
Doar un fir de praf patat,
Un nimic neinsemnat.
Doamne, daca Tu n-ai fi
N-as fi eu, nici noi n-am fi.
N-ar fi viata, n-ar fi moarte,
N-ar fi zi si n-ar fi noapte.
Doamne, daca Tu n-ai fi
Ar mai fi... nimci n-ar fi.
N-ar fi zambet sau durere,
N-ar fi lacrimi, nici putere,
N-ar fi ape, munti, campii,
Daca Doamne, tu n-ai fi.
N-ar fi ploaie, nori sau ceata,
N-ar fi nicio simpla viata.
N-ar fi plante, nici paduri,
Sentimente, nici ganduri,
Animale n-ar mai fi,
Daca Doamne, Tu n-ai fi.
N-ar mai exista nimic,
Nici ce-i mare nici ce-i mic.
Toate, toate ar muri,
Daca Doamne, Tu n-ai fi.
Tu esti tot si esti in toate,
Doamne, esti lumina-n noapte.
Esti al lumii salvator,
Doamne, Tu esti creator.
Fara Tine ar fi poate,
Totul infinit in noapte.
Dar existi si esti aproape,
In mana Ta le tii pe toate.
...
N-ar fi cer, n-ar fi pamant,
N-ar fi cant, nici foc arzand.
Universul n-ar mai fi,
Daca Doamne, Tu n-ai fi.
Ada Andruş – 02.martie.2009
Toate drepturile rezervate autorului.
Utilizarea neautorizata este strict
Interzisa fara aprobarea
Producatorului J
poezia asta e superba! imi place enorm.
RăspundețiȘtergere