Demonstreaza-ti iubirea


Demonstrează-ţi iubirea
O perspectivă personală despre rugăciunea de mijlocire

Isus a spus în Luca 18:1 “…trebuie să vă rugaţi necurmat şi să nu vă lăsaţi”. Rugăciunea este una dintre datoriile fiecărui credincios, însă în acelaşi timp, aceasta este una dintre cele mai neglijate discipline din viaţa creştinului. Necesitatea rugăciunii este subliniată în multe rânduri de Isus care ne-a lăsat frecvent îndemnuri precum “Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios” (Marcu 14:38). Importanţa rugăciunii este aşadar un lucru de necontestat.

Richard Foster spunea: „dacă iubim cu adevărat oamenii, vom dori pentru ei mult mai mult decât este în puterea noastră de a le oferi, iar acest lucru ne va conduce automat la rugăciune”. Prin urmare, rugăciunea de mijlocire este o modalitate prin care putem dovedi că îi iubim pe alții. Consider că această idee este esenţa a ceea ce înseamnă să ne rugăm unul pentru altul, esenţa rugăciunii de mijlocire. Persistenţa şi perseverenţa necesară în rugăciunea de mijlocire poate fi prezentă doar în momentul în care mijlocitorul s-a identificat în gânduri şi simţiri cu persoana pentru care se roagă.

Rolul şi importanţa acestui tip de rugăciune este evidenţiat în Biblie în multe pasaje. Un verset care spune foarte multe despre locul mijlocirii este Isaia 59:16a: „El vede că nu este nici un om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte”. Mirarea este un sentiment care apare atunci când o persoană observă absenţa unui lucru absolut normal să existe. Ori să îl surprinzi pe Dumnezeu în această ipostază, fie chiar şi la nivel de metaforă, este ceva care chiar îţi atrage atenţia. Dumnezeu mirat, surprins, de faptul că nimeni nu mijloceşte... Dumnezeu aşteaptă implicarea noastră, a fiecăruia, în rugăciunea de mijlocire.

Lupta lui Iosua şi a poporului Israel împotriva lui Amalec (Exod 17) este încă un exemplu relevant pentru subiectul nostru. Rugăciunea lui Moise şi mijlocirea lui prin mâinile ridicate înspre Dumnezeu a fost la fel de importantă ca şi lupta efectivă a lui Iosua. În viaţa bisericii, faptul că nu toţi putem lupta ca Iosua dar toţi putem lupta ca Moise (mijlocind în rugăciune), este un adevăr care trebuie înţeles şi asumat.

Un alt exemplu de mijlocitor în rugăciune este Epafra. În Coloseni 4:12-13, Pavel le scrie celor din Colose: „Epafra, care este dintre ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru cei din Ierapole. De la Epafra putem învăţa câteva lucruri despre rugăciunea de mijlocire. În primul rând faptul că presupune constanţă şi efort; mijlocirea nu este doar un moment de rugăciune, ci o luptă în rugăciune. În al doilea rând necesitatea de a fi concreţi în mijlocire (să stăruiţi în voia lui Dumnezeu fiind desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi). Motivele de rugăciune trebuie să fie foarte specifice. În al treilea rând modul lui Epafra de a se ruga ne aduce înainte ideea de consistenţă şi implicare (are o mare râvnă pentru voi).

John Maxwell are o ilustraţie care ne ajută să înţelegem de ce trebuie să fim insistenţi, constanţi şi să fim implicaţi pe deplin în rugăciunea de mijlocire. El ne provoacă să ne gândim la momentul în care discutăm cu un copil încercând să îi transmitem un lucru imporant. În mijlocul propoziţiei acesta consideră că este momentul potrivit pentru a se întoarce la jucăriile lui şi ne lasă să vorbim singuri. Este foarte dificil să le captezi atenţia mai mult de câteva minute. Probabil că Dumnezeu simte la fel atunci când vrea să comunice cu noi iar noi ne întoarcem după scurt timp la „jucăriile noastre”.

Îmi place să văd rugăciunea de mijlocire ca pe un act al credinţei înaintea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este cel care dă rezolvarea şi biruinţa în cauzele pentru care ne rugăm.

Îmi place să privesc rugăciunea de mijlocire ca pe o dovadă de dragoste înaintea celorlalţi pentru că ce altceva mai bun poţi face pentru un om, decât să aduci problema lui înaintea unicului Dumnezeu Suveran şi Atotputernic.

Nu în ultimul rând, îmi place să văd rugăciunea de mijlocire ca pe o provocare personală la comunicare consistentă şi insistentă cu Dumnezeu, pentru că acest tip de rugăciune te provoacă să lupţi şi să treci peste primele sentimente de descurajare atunci când răspunsul la stăruinţele tale nu vine repede.

În încheiere vreau să menţionez cel mai important lucru. Motivaţia mijlocitorului, la fel ca în orice altă slujire trebuie să fie glorificarea lui Dumnezeu!
           
Cam astea sunt gândurile mele despre rugăciunea de mijlocire. Pentru aprofundare vă recomand următoarele cărţi: Rugăciunea. Aflarea adevăratului cămin al inimii – Richard Foster, Disciplinele spirituale. Calea maturităţii creştine – Richard Foster, Parteneri în rugăciune – John Maxwell şi Viaţa de rugăciune a credinciosului – A. Dollman. Lectură plăcută :)

Ce caut defapt

Am un gand scurt dar acut. Stai putin si intreaba-te cu mine: "Ce caut defapt in viata?"

Succes profesional? Atunci de ce nu simti niciodata ca ai ajuns suficient de sus?

O situatie financiara mai buna? De ce oare nu ai niciodata destul? De ce nu este nici un mare bogatan care sa spuna "stop, atat imi ajunge"?

Implinire personala in plan relational? Atunci de ce nu esti niciodata multumit de prietenii tai? De ce te plangi de multe ori de membrii familiei tale?

Alergi in viata ca intr-un maraton... ce urmaresti? Pentru ce premiu fugi? De ce nu te implineste nimic? De ce nu-ti gasesti linistea nicaieri?

Ceea ce cauti defapt este Nemurirea pierduta de Adam si Eva in Eden, cand au pacatuit. Pacea si linistea sufleteasca, implinirea vietii, sta in regasirea prezentei eterne a lui Dumnezeu in viata ta. Relatia cu El, asta e ceea ce lipseste, ceea ce cauti si caut eu defapt.

(Transmisiune 'live' din Marisel, M-tii Apuseni)

Primii fulgi...


               Am fost incatata azi sa vad primii fulgi...tandrii, jucausi, parca putin timizi in dansul lor. Ne-au incantat pe toti la maxim, atat cei miculuti, cat si cei mai dolofani;)  Ne-au atins fetele, ne-au oferit din prospetimea lor, ne'au umezit parul, stricandu-ne frezele...dar, azi nici macar asta nu a contat. N-a  mai contat nici umezeala din aer, sau mizeria de pe drum, nici frigul care iti ingheta obrajii si degetele. Parca nimic altceva nu a mai contat azi. Ne'am unit cu totii bucuria izvorata din maiestria primilor fulgi...

                Ma gandesc ca e doar inceputul lui decembrie si iarna va fi lunga.... Oh, se va pierde incantarea, vom fi satui de zapada si de frig, si prin februarie, in asteptarea primaverii, vom ignora dragii fulgi, si ne vom arata nemultumirea fata de aparitiile lor. Ei fac ce stiu sa faca mai bine, incercand sa ne incante... Sau, poate nici nu mai incearca sa ne incante....poate ca doar fac ce stiu sa faca mai bine: aluneca din vazduh, dansand cu gingasie....se lasa purtati de vant si in jocul lor ajung pe pamant (sau in alte locuri) , unde unii se topesc, iar altii se unesc cu alti fulgi formand stratul de zapada. Pentru unii soarta se termina in pamantul umed si mult prea cald ca sa reziste, sau alte obiecte de care se lovesc, si se topesc... Dar indiferent de asta, ei fac bine ceea ce fac!
                Data viitoare cand vezi fulgii, aminteste-ti de incantarea pe care o ai la vederea primilor fulgi, si fii multumitor ca ai parte de dansul lor jucaus! Si nu uita, ca ei, indiferent de orice, indiferent daca se vor topi sau nu, ei fac bine ceea ce fac! 
                Invata de la fulgi! Poate stii sa faci bine putine lucruri. Nu asta conteaza!!!!! Conteaza sa faci bine ceea ce faci!!
Poate ca ceilalti nu vor mai fi incantati de ceea ce faci.... Nu asta conteaza!! Conteaza sa faci bine ceea ce faci!!
                Dumnezeu va fi onorat si super incantat, atunci cand tu faci bine ceea ce faci, indiferent de orice!!!

Ada Lorena Andrus

Photo: http://www.flickr.com/photos/eneade/
Eneade