Demonstrează-ţi iubirea
O perspectivă personală despre rugăciunea de mijlocire
Isus a spus în Luca 18:1 “…trebuie
să vă rugaţi necurmat şi să nu vă lăsaţi”. Rugăciunea este una dintre
datoriile fiecărui credincios, însă în acelaşi timp, aceasta este una dintre
cele mai neglijate discipline din viaţa creştinului. Necesitatea rugăciunii
este subliniată în multe rânduri de Isus care ne-a lăsat frecvent îndemnuri
precum “Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu
cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios” (Marcu
14:38). Importanţa rugăciunii este aşadar un lucru de necontestat.
Richard Foster spunea: „dacă iubim cu adevărat oamenii, vom dori
pentru ei mult mai mult decât este în puterea noastră de a le oferi, iar acest
lucru ne va conduce automat la rugăciune”. Prin urmare, rugăciunea de
mijlocire este o modalitate prin care putem dovedi că îi iubim pe alții.
Consider că această idee este esenţa a ceea ce înseamnă să ne rugăm unul pentru
altul, esenţa rugăciunii de mijlocire. Persistenţa şi perseverenţa necesară în
rugăciunea de mijlocire poate fi prezentă doar în momentul în care mijlocitorul
s-a identificat în gânduri şi simţiri cu persoana pentru care se roagă.
Rolul şi
importanţa acestui tip de rugăciune este evidenţiat în Biblie în
multe pasaje. Un verset care spune foarte multe despre locul mijlocirii este Isaia
59:16a: „El vede că nu este nici un
om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte”. Mirarea este un sentiment care
apare atunci când o persoană observă absenţa unui lucru absolut normal să
existe. Ori să îl surprinzi pe Dumnezeu în această ipostază, fie chiar şi la
nivel de metaforă, este ceva care chiar îţi atrage atenţia. Dumnezeu mirat,
surprins, de faptul că nimeni nu mijloceşte... Dumnezeu aşteaptă implicarea
noastră, a fiecăruia, în rugăciunea de mijlocire.
Lupta
lui Iosua şi a poporului Israel împotriva lui Amalec (Exod 17) este încă
un exemplu relevant pentru subiectul nostru. Rugăciunea lui Moise şi mijlocirea
lui prin mâinile ridicate înspre Dumnezeu a fost la fel de importantă ca şi
lupta efectivă a lui Iosua. În viaţa bisericii, faptul că nu toţi putem lupta
ca Iosua dar toţi putem lupta ca Moise (mijlocind în rugăciune), este un adevăr
care trebuie înţeles şi asumat.
Un alt
exemplu de mijlocitor în rugăciune este Epafra. În Coloseni 4:12-13,
Pavel le scrie celor din Colose: „Epafra,
care este dintre ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos,
totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi
deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă mărturisesc că
are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru cei din Ierapole”. De la Epafra putem învăţa câteva
lucruri despre rugăciunea de mijlocire. În primul rând faptul că presupune
constanţă şi efort; mijlocirea nu este doar un moment de rugăciune, ci o luptă în rugăciune. În al doilea rând
necesitatea de a fi concreţi în mijlocire (să
stăruiţi în voia lui Dumnezeu fiind desăvârşiţi
şi deplin încredinţaţi). Motivele de rugăciune trebuie să fie foarte
specifice. În al treilea rând modul lui Epafra de a se ruga ne aduce înainte
ideea de consistenţă şi implicare (are o
mare râvnă pentru voi).
John
Maxwell are o ilustraţie care ne ajută să înţelegem de ce trebuie să fim
insistenţi, constanţi şi să fim implicaţi pe deplin în rugăciunea de mijlocire.
El ne provoacă să ne gândim la momentul în care discutăm cu un copil încercând
să îi transmitem un lucru imporant. În mijlocul propoziţiei acesta consideră că
este momentul potrivit pentru a se întoarce la jucăriile lui şi ne lasă să
vorbim singuri. Este foarte dificil să le captezi atenţia mai mult de câteva
minute. Probabil că Dumnezeu simte la fel atunci când vrea să comunice cu noi
iar noi ne întoarcem după scurt timp la „jucăriile noastre”.
Îmi
place să văd rugăciunea de mijlocire ca pe un act al credinţei înaintea lui
Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este cel care dă rezolvarea şi biruinţa în cauzele
pentru care ne rugăm.
Îmi
place să privesc rugăciunea de mijlocire ca pe o dovadă de dragoste înaintea
celorlalţi pentru că ce altceva mai bun poţi face pentru un om, decât să aduci
problema lui înaintea unicului Dumnezeu Suveran şi Atotputernic.
Nu în
ultimul rând, îmi place să văd rugăciunea de mijlocire ca pe o provocare
personală la comunicare consistentă şi insistentă cu Dumnezeu, pentru că acest
tip de rugăciune te provoacă să lupţi şi să treci peste primele sentimente de
descurajare atunci când răspunsul la stăruinţele tale nu vine repede.
În încheiere vreau să menţionez cel mai
important lucru. Motivaţia mijlocitorului, la fel ca în orice altă slujire
trebuie să fie glorificarea lui Dumnezeu!
Cam astea sunt gândurile mele despre rugăciunea de mijlocire. Pentru aprofundare vă recomand următoarele cărţi: Rugăciunea. Aflarea adevăratului
cămin al inimii – Richard Foster, Disciplinele spirituale. Calea
maturităţii creştine –
Richard Foster, Parteneri în rugăciune – John Maxwell şi Viaţa de rugăciune a credinciosului – A. Dollman. Lectură plăcută :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu