Nu voi uita niciodată un om care a trăit la ţară, numit Albert McNakin. El nu era un predicator. De fapt, era creştin doar de câteva luni. Însă avea un vechi camion cu care căra legume şi a decis să îl folosească pentru Dumnezeu. Vedeţi, era un tânăr pe nume Billy pe care dorea să îl atingă din punct de vedere spiritual, însă Billy credea că toată religia era, în propriile lui cuvinte: „lătură.” El era consumat de fete şi de curse cu maşina tatălui său pe străzile de ţară, uneori luând curbele pe două roţi!Însă Albert l-a atras pe tânăr să meargă la un eveniment creştin, spunându-i că putea să conducă camionul de legume. Sunt aşa de bucuros că Albert a folosit ceea ce avea pentru Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a atins viaţa acelui tânăr la întâlnirea respectivă. Poate că îl cunoaşteţi. El a devenit omul care a lăsat o amprentă incredibilă asupra secolului trecut şi secolului prezent pentru Dumnezeu – Billy Graham. Însă Billy putea să nu ajungă niciodată să îşi lase amprenta, dacă un nou creştin pe nume Albert nu şi-ar fi lăsat amprenta. Vedeţi, nu este vorba atât de mult de popularitate sau de abilitate în ceea ce caută Dumnezeu – este vorba de disponibilitatea noastră.
Faptul ca Dumnezeu ne-a creat cu abilitatea de a simti durerea, ar trebui sa ne dea putin de gandit. Nu cred ca este o intamplare faptul ca avem abilitatea de a simti. Pe de alta parte, anumite chestiuni nu pot fi invatate in absenta suferintei. Durerea este un invatator unic. Poate ca ai obsevat din experienta proprie ca anumite lectii le-ai invata doar atunci cand ai trecut prin suferinta.