Contine imagini socante... care din pacate, sunt realitati.
In cazul in care nu merge video de mai jos, click pe link-ul urmator... O sa va ceara sa va logati pentru confirmarea varstei - materialul e interzis minorilor datorita imaginilor socante.
http://www.youtube.com/watch?v=D0_9TLvji_I
Pentru cei care stiti engleza gasiti informatii mai multe despre situatia din India la link-urile urmatoare: http://www.gfa.org/orissa-update si http://www.efionline.org/articles/1620.htm
Sa ne rugam pentru credinciosii persecutati din India, Orissa. Dumnezeu sa intervina dupa Voia Lui.
Tu ce-ai in palma!?
De multe ori, comparam viata cu acea scena de teatru, in care toti suntem niste piese; avand libertatea sa schimbam scenariul ori de cate ori vrem…
Te-ai intrebat insa, ce urmeaza dupa “cortina”? E adevarat ca, o data ce cortina cade, nu mai exista sansa reintoarcerii…
Ma gandesc la o intamplare inainte ca un unchi al meu sa moara… dupa ce si-a trait viata la tara, prins in acea rutina, trudind si agonisind pentru nimic, zilele s-au scurs ca un fir de nisip…
Inainte sa moara, copiii stateau in jurul lui… nici soarele nu mai indraznea sa-si arunce razele prin perdeaua veche, galbuie… cu privirea pierduta, a intins mana… o mana brazdata de trecerea anilor, de lacrimi si 
zambete… si-a indreptat ochii spre ei: ”Copii, ce am in mana?”… ei crezand ca si-a pierdut mintile, i-au raspuns ca nu are nimic. Cu privirea in gol, i-a intrebat din nou, ridicand tonul vocii: “Spuneti-mi ce am in mana!”…”Nu ai nimic, tata!”… cu buzele tremurande, si ochii inlacrimati, a raspuns… ”Cu atata ma duc”… si asa a si fost.
Gandeste-te in dreptul tau, ce vei tinea in mana inainte sa treci in vesnicie…
Este decizia ta personala, in ce parte te vei lasa condus de acest vant al vietii… si de ce parte a “scenei” vei juca... de asta depinde usa pe care vei iesi…
Da, suntem niste actori, si de fapt, nici nu suntem ceea ce suntem. Cine vom fi cu adevarat, vom vedea dupa ce ne vom termina rolul… si “Regizorul” va decide ca e timpul sa “iesim” de pe scena…
R.B. - 03 octombrie 2008
Chiar daca nu...
Gandurile urmaresc aceeasi cale, inconjurand starea ta de neliniste, nesiguranta… Drumul lor batatorit te 
apasa, te stramtoreaza, te incarca… Incerci sa-L regasesti pe Dumnezeu in acest labirint al ingijorarilor, dar pare ca e atat de departe, incat rugaciunea nu poate topi gheata ce ti-a invaluit credinta. Dar indurarea Tatalui sufla PACE peste sufletul tau… acum, lacrimile ti se usuca si privesti, prin perdeaua transparenta ce nu conteneste sa-ti elibereze ochii, CERUL!
Daniel 3:16,17,18: “Sadrac, Mesac si Abed-Nego au raspuns imparatului Nebucadnetar: Iata, Dumnezeul nostru caruia Ii slujim poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va va scoate din mana ta, imparate. Si chiar daca nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat.”
Te incurajezi… ISUS stie de ce trebuie sa calci pe acest drum spinos… dar ce conteaza, atata timp cat El nu te lasa sa pasesti descult… si ce conteaza cat de lunga va fi asteptarea... si ce conteaza cate lacrimi vei varsa… El toate la aduna in palma Sa, transformandu-le in binecuvantari…
Acum, cand privesti in inima ta, o gasesti goala, Lumina n-o mai zaresti, dar Tatal, El, e acolo, asteptand sa-ti declare victoria!
Sa spunem la fel ca cei trei tineri in cuptor: ”noi credem ca ne va scapa, dar si daca nu o va face, noi tot NU ne vom lepada!!”…
30 septembrie 2008, R.B.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)