Trăim zi de zi în agitatul ritm impus de viața cotidiană și rareori
avem timp să medităm la scopul existenței noastre... Oare nu ne-a creat
Dumnezeu cu un scop anume? Oare nu a avut El în plan ca noi să fim niște
închinători?
Închinarea reprezintă o exprimare directă a scopului nostru ultim
de a trăi, acela de a-L glorifica pe Dumnezeu și de a ne bucura de El pentru
veșnicie. Dumnezeu numește „fii” și „fiice” „pe toți cei ce poartă Numele Meu
și pe care i-am făcut spre slava Mea,
pe care i-am întocmit și i-am alcătuit” (Isaia 43:6-7). Biblia ne transmite un
mesaj clar în acest sens: Dumnezeu ne-a creat pentru ca să-L glorificăm, pentru
ca să ne închinăm Lui. Facem noi asta?
Închinarea
este răspunsul pe care un
credincios îl aduce Lui Dumnezeu pentru ceea ce este El și pentru ceea ce face
El în viața lui. Termenul închinare este
aplicat la întreaga viață creștină. Se spune pe bună dreptate că totul în viața
noastră ar trebui să fie un act de închinare, pentru că prin toate faptele
noastre ar trebui să-L glorificăm pe Dumnezeu. Nu poți să nu faci asta atunci
când conștientizezi Cine este Dumnezeu și ce lucruri mari a făcut pentru tine.
Modalitatea prin care îi oferi un răspuns lui Dumnezeu
este ceva personal și nu ar trebui să ne limităm la ceea ce este numit de
teologi „închinare corporativă” sau „închinare comună”. Timpul în care ne
strângem împreună ca și comunitate locală, ca și trup al lui Hristos, nu
trebuie să fie singurul moment în care ne închinăm înaintea lui Dumnezeu. El
așteaptă mult mai mult de la mine ca și copil al Său. Un Dumnezeu care se
gândește la mine și la tine în fiecare clipă nu o să fie niciodată mulțumit cu
„ora de rugăciune”, cu „timpul de laudă și închinare” sau cu „seara de
worship”. Dacă închinarea noastră se oprește când auzim cuvintele „suntem
liberi cu harul și pacea Domnului” sau când plecăm de la biserică, nu ajunge!
Dumnezeu așteaptă ca fiecare să avem o
viață de închinător.
Pe lângă închinarea comună pe care Dumnezeu a gândit-o ca
un context în care să ne apropiem de El și în care El să se apropie de noi
(vezi Iacov 4:8), El ne-a lăsat posibilitatea de a ne închina și în modul
„privat”. Fiecare avem posibilitatea și
harul de a ne închina personal înaintea lui Dumnezeu. Sub noul legământ, fiecare avem privilegiul uimitor de a intra
direct în Locul Preasfânt: „Prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în
Locul Preasfânt” (Evrei 10:19).
Isus a fost atent să ne lase
învățătura aceasta a închinării personale. Dacă te uiți de exemplu la
învățătura lui Isus despre rugăciune, Îl găsești pe Mântuitor vorbind și
practicând rugăciunea atât la întâlnirile cu alți oameni, cât și într-un mod
personal. Isus s-a rugat de multe ori singur, departe de ceilalți, și ne-a spus
și nouă să facem același lucru: „Când te
rogi, intră în odăița ta, încuieți ușa și roagă-te Tatălui Tău, care este în
ascuns” (Matei 6:6).
Închinarea nu trebuie să fie
limitată nici în ceea ce privește formele ei. Dacă „închinare” înseamnă nu doar
o activitate comună ci și o atitudine personală, atunci închinarea nu se va
opri la rugăciune, cântare sau citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Orice acțiune,
faptă sau chiar atitudine, poate fi un act al închinării noastre înaintea lui
Dumnezeu. Romani 12:1 spune: „Vă îndemn dar, fraților, pentru
îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertă vie, sfântă,
plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”
Pavel întrebuințează pentru
cuvântul „slujbă”, grecescul latreia pentru
a exprima o activitate de închinare. Această „slujbă” este activitatea de
slujire a lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, ca răspuns la ceea ce
reprezintă El pentru noi; în acest sens El este Cel ce ne-a reînnoit și
transformat viața. Acest aspect al conceptului de închinare presupune un stil
de viață personal care aduce laudă și cinstire lui Dumnezeu. Un mod de viață
care să dovedească însușirea adevărului că orice atitudine personală trebuie să
fie o jertfă de închinare; că fiecare faptă, vorbă sau gând personal trbuie
să-L onoreze pe Dumnezeu.
Nu este ușor să ajungi un
astfel de închinător... Însă acesta este „locul” în care Dumnezeu vrea să ne
vadă! Pentru a ajunge la acest nivel de închinare zilnică este nevoie să ne
însușim foarte clar calitatea de copil al lui Dumnezeu. Atunci vom
fi în stare să trăim în ascultare de El și orice gând, atitudine, faptă,
acțiune sau proiect să le aducem înaintea lui Dumnezeu ca un act al închinării.
O viață de închinător
implică de asemenea înțelegerea și trăirea a ceea ce Isus a spus în Ioan
4:23-24: „Dar vine ceasul, și acum a și
venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și
Tatăl. Dumnezeu este Duh, și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în
duh și în adevăr.” Adevărata închinare implică nu numai trupurile noastre,
ci și duhul nostru, aspectul imaterial al existenței noastre, pentru că închinarea
este o lucrare spirituală. Maria a știut să se închine în felul acesta când a
exclamat: „Sufletul meu mărește pe
Domnul și mi se bucură duhul, în
Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Luca 1:46-47). O astfel de închinare nu este
opțională, Isus spunea că trebuie să
ne închinăm în modul acesta.
Când începem să îl vedem pe Dumnezeu așa cum este, iar
apoi răspundem prezenței Lui în viața noastră, se așterne parcă peste noi o
atitudine de închinare. Aceasta așteaptă Dumnezeu să facem; și nu odată pe zi,
nu de trei ori pe săptămână... În fiecare zi, în tot timpul. Să privim totul
din perspectiva unor copii ai lui Dumnezeu, să-L vedem pe El în toate lucrurile
și să acționăm în consecință. Să nu tânjim doar după „un timp fain de
închinare”... ci să ne dorim să-I oferim lui Dumnezeu o viață întreagă
închinată Lui!
Mă
rog ca Dumnezeu să folosească gândurile mele pentru a schimba ceva în viața ta
de închinare. Dorința mea este ca El să ne ajute să „ținem ritmul” și să îi
închinăm vieți curate! Să ne rugăm, să Îi cântăm, să citim Cuvântul Lui, să
slujim... și când toate acestea se opresc, închinarea noastră să continue cu
gânduri, atitutidini, cuvinte și fapte închinate Lui! Dumnezeu să te
binecuvinteze!
..::Neluțu Mureșan::..