Nimic nu poate ascunde Maiestatea Ta... şi nimeni nu poate face faţă măreţiei Tale. Privesc în jur şi nu pot face altceva decât să exclam: "Doamne, ce frumoş eşti!" Mintea mea nu poate percepe înţelepciunea cu care ai făcut toate aceste lucruri... atâta varietate, atâtea specii, şi totul e perfect! Fiecare detaliu... şi fiecare lucruşor are rostul lui.
Mă simt aşa de mică, şi în acelaşi timp, mă simt specială... specială să ştiu că dintre toate lucrurile pe care le-ai creat, ai ales omul, să-l iubeşti! M-ai ales pe mine să mă creezi după chipul şi asemănarea Ta, să mă faci copilul Tău, şi să mă salvezi. Puteai sa alegi o floare; cât de pură este o cală. Puteai să alegi o cală şi să o iubeşti... dar m-ai ales pe mine... pe mine care nu meritam, care eram moartă în fărădelegile mele, mi-ai deschis ochii, mi-ai atins inima, m-ai salvat, m-ai luat de mână şi mă vei călăuzi în Slavă.
Sunt copleşitî de dragostea Ta, de profunzimea iubirii Tale. Mi-ai arătat că a iubi nu înseamnă să faci un favor sau să oferi dragoste celui care merită, sau care îţi oferă ceva în schimb... A iubi înseamnă să oferi dragoste celui care nu merită, şi care nu-ţi dă nimic în schimb.
Mulţumesc pentru iubirea Ta! Mulţumesc pentru ceea ce eşti! Dumnezeule, ce frumos eşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu