Ganduri...

<Nu inteleg, nu inteleg ce e in jurul meu>... De ce totul s-a schimbat? De ce totul nu mai e cum il stiam eu? Acum cateva momente era altfel, vedeam copii jucandu-se pe strada cu mult zambet si iubire, batarni care discutau vrute si nevrute la marginea drumului, miros de placinte coapte cu branza si stafide tocmai scoase din cuptor... vedeam prieteni care se imbratisau cu atata dragoste ca si cum nu s-ar fii vazut de ani intregi, respect si pace intre oameni, multa inocenta si simplitate.

Ma uitam in jur si erau livezi cu copaci unul mai verde ca altul unde ma invaluia un miros de fructe coapte si zemoase, vedeam mamele cum isi chemau copii la masa, vedeam bunicii care isi strangeau nepotii in brate cu atata dragoste ca si cum ar fii ultima imbratisare, nepoti care ascultau cuminti pe genunchii bunicilor povesti... totul era perfect.

Am prvit cu multa atentie tot acest tablou si un singur lucru lipsea... lipsea tristetea. Nu era nici macar o umbra de tristete, fericirea era prezenta in casa fiecarui om.

Am privit si mai atenta si mai presus de toate aceste lucruri plutea pe norii cerului un zambet de Tata multumit.

Acum... m-am trezit. Era un vis, un vis care nu as fi vrut sa se sfarseasca. Mi-as dori sa vad mai mult, mi-as dori sa traiesc macar o clipa acolo. Cand am deschis ochii, m-am uitat in jur si am vazut fumul cenusiu care ma inconjoara, barfa si minciuna, ura si gelozia, egoismul si invidia, nepasarea, tristetea si pacatul.

Eram pierduta intr-o lume unde pe scaunul de domnie al vietii mele statea pacatul, eram obisnuita cu lacrimile si suferinta, ma afundam din ce in ce mai mult in minciuna pana cand o cineva mi-a intins o mana si m-a scos de acolo. Acea mana era mana Lui, mana Mantuitorului meu care mi-a spus ca ceea ce eu am crezut ca a fost un vis era defapt realitate si ce am trait eu a fost cosmarul.

El e fericirea si in El imi gasesc pacea si linistea, El ma cheama sa mananc din trupul Lui. Pe genunchii lui stau si ascult cele mai minunate povesti scrise intr-o carte numita Biblia si tot El ma imbratiseaza cu o caldura si cu o dragoste cum nimeni nu ti-o mai poate oferi, El e parintele meu grijuliu. El e Isus, e Cel ce m-a salvat si m-a scos din pacat, e cel mai MINUNAT!

By Deni M.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu