Ce caut defapt

Am un gand scurt dar acut. Stai putin si intreaba-te cu mine: "Ce caut defapt in viata?"

Succes profesional? Atunci de ce nu simti niciodata ca ai ajuns suficient de sus?

O situatie financiara mai buna? De ce oare nu ai niciodata destul? De ce nu este nici un mare bogatan care sa spuna "stop, atat imi ajunge"?

Implinire personala in plan relational? Atunci de ce nu esti niciodata multumit de prietenii tai? De ce te plangi de multe ori de membrii familiei tale?

Alergi in viata ca intr-un maraton... ce urmaresti? Pentru ce premiu fugi? De ce nu te implineste nimic? De ce nu-ti gasesti linistea nicaieri?

Ceea ce cauti defapt este Nemurirea pierduta de Adam si Eva in Eden, cand au pacatuit. Pacea si linistea sufleteasca, implinirea vietii, sta in regasirea prezentei eterne a lui Dumnezeu in viata ta. Relatia cu El, asta e ceea ce lipseste, ceea ce cauti si caut eu defapt.

(Transmisiune 'live' din Marisel, M-tii Apuseni)

Primii fulgi...

               Am fost incatata azi sa vad primii fulgi...tandrii, jucausi, parca putin timizi in dansul lor. Ne-au incantat pe toti la maxim, atat cei miculuti, cat si cei mai dolofani;)  Ne-au atins fetele, ne-au oferit din prospetimea lor, ne'au umezit parul, stricandu-ne frezele...dar, azi nici macar asta nu a contat. N-a  mai contat nici umezeala din aer, sau mizeria de pe drum, nici frigul care iti ingheta obrajii si degetele. Parca nimic altceva nu a mai contat azi. Ne'am unit cu totii bucuria izvorata din maiestria primilor fulgi...

                Ma gandesc ca e doar inceputul lui decembrie si iarna va fi lunga.... Oh, se va pierde incantarea, vom fi satui de zapada si de frig, si prin februarie, in asteptarea primaverii, vom ignora dragii fulgi, si ne vom arata nemultumirea fata de aparitiile lor. Ei fac ce stiu sa faca mai bine, incercand sa ne incante... Sau, poate nici nu mai incearca sa ne incante....poate ca doar fac ce stiu sa faca mai bine: aluneca din vazduh, dansand cu gingasie....se lasa purtati de vant si in jocul lor ajung pe pamant (sau in alte locuri) , unde unii se topesc, iar altii se unesc cu alti fulgi formand stratul de zapada. Pentru unii soarta se termina in pamantul umed si mult prea cald ca sa reziste, sau alte obiecte de care se lovesc, si se topesc... Dar indiferent de asta, ei fac bine ceea ce fac!

                Data viitoare cand vezi fulgii, aminteste-ti de incantarea pe care o ai la vederea primilor fulgi, si fii multumitor ca ai parte de dansul lor jucaus! Si nu uita, ca ei, indiferent de orice, indiferent daca se vor topi sau nu, ei fac bine ceea ce fac! 

                Invata de la fulgi! Poate stii sa faci bine putine lucruri. Nu asta conteaza!!!!! Conteaza sa faci bine ceea ce faci!!

Poate ca ceilalti nu vor mai fi incantati de ceea ce faci.... Nu asta conteaza!! Conteaza sa faci bine ceea ce faci!!

                Dumnezeu va fi onorat si super incantat, atunci cand tu faci bine ceea ce faci, indiferent de orice!!!

Ada Lorena Andrus

Photo: http://www.flickr.com/photos/eneade/
Eneade 

Cu o seara inainte de examen

Pentru studentul din tine, o mica incurajare din partea Adei Lorena Andrus. Mai jos ai perspectiva ei si cred ca poti invata ceva si tu. Ultima parte cu numaratul sesiunilor nu v-as recomanda-o neaparat... Depinde cate mai aveti :)) Lectura placuta. (Nelutu)

Sa fie oare o regula starea care ma cuprinde deobicei inaintea unui examen mai dificil? Sentimente de vinovatie care imi spun ca puteam sa invat mai mult, sau: "daca nu faceai pauza aia de masa asa lunga, ai fi stiut mai bine"... oricum aceste sentimente, impletite cu starea de slabiciune, durere de cap, si un haos total in mintea mea, evidentiate printr-o lipsa enorma de concentrare, ma fac sa simt nevoia sa ma plang cuiva de toate astea, ca e prea greu, ca nu mai pot, ca m'am saturat, ca ma simt epuizata, pentru ca la sfarsitul serii, sa cad pe genunchi, sa ma linistesc, si sa adorm in pace!

Exact la fel am simtit si acum... si ma gandeam pe cine sa sun... cui sa ma plang... hmmm... cineva care sa nu ma judece ca ma plang de nimicuri, sa ma inteleaga, si sa imi si dea un impuls ca o sa fie bine...  Ala nu, aia nu, pe el nu pot, pe ea nu am cum, el nu, ea nu.... Imi vine in minte Isus.... Si primul gand a fost.... Cum sa ma plang lui Isus de prostiile astea.?...El e perfect!! Pentru cateva secunde renuntasem la idee, pentru ca apoi sa ma surprinda un al doilea gand, ceva mai nobil: " noi nu avem un mare Preot care sa nu aiba mila de slabiciunile noastre, ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat"....sounds good....e incurajator sa stiu ca desi e Perfect, ma intelege.... Dar totul se opreste la o intelegere? E destul sa stiu ca se indentifica cu mine? Uneori, da....uneori primesti consolare sa stii ca cineva te intelege in totalitate.... Sa fie oare intotdeauna destul? Si ce imi place la Dumnezeul nostru viu e ca El intotdeauna are mai mult! Imi vine in minte urmatorul verset, care ma umple de pace, si liniste.    " sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare, si sa gasim har,pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie"  E minunat sa stiu, ca pe langa ca ma intelege, imi si ofera ajutor! 

So... next time cand simt nevoia sa ma smiorcaiesc cuiva, cred ca stiu cu cine voi vorbi... si poate pana la urma, scap de smiorcaielile astea....;))) mai am 3 ani, adica 12 sesiuni sa exersez :)))