Traiesc

Privesc in jur si am impresia ca multe lucruri incep sa se usuce: pasiuni, motivatii, iubire, relatii, visuri...incetul cu incetul au incetat sa'si mai primeasca hrana; sau poate ca nu au mai cautat'o. E ca si corpul fara fier, ca si planta fara apa, ca artistul fara arta....

Petale incep sa cada,frunzele se rup si cad la pamant bucatele.... Lumea pare ca se sfarseste si imposibilul isi face tot mai simtita prezenta; chiar soarele pare mai cenusiu cateodata, iar logica si sensul nu mai au carari. Prca singurul lucru care pare real e amaraciunea, tristetea, prapastia si noroiul care ma  cuprind, bolovanii de neputinta care ma acopera si nu ma lasa sa respiri. Ma simti ca o trestie franta, un fitil care mai fumega....

In acest mic univers al esecului sau a oboselii de a ma ridica si escalada din nou mintele, simt din cand in cand o adiere.....ca si cum ceva in mine inca nu a murit: o inima care inca mai bate atunci cand mintea e moarta. Acea micutza inima ma indeamna sa lupt, ma incurajeaza sa sper, ma invata sa merg mai departe. Acea inima care inca mai bate, imi spune ca sunt iubita, ca am pret in ochii Tai, ca lumea mea nu s'a terminat, ci poate asta e doar inceputul. Poate ca s'au uscat frunze si au cazut petale, dar au cazut doar ca sa iese in evidenta cele ce vor iesi din interior, mult mai frumoase. Poate ca a scazut fierul si trupul cu anemie e obosit...dar asta e poate ca sama invete sa mai iau si o pauza, sau sa fiu mai puternica.....si oricum se poate trata;))

Am realizat ca acea inima esti Tu,Isus..... Tu esti hrana mea, Tu esti viata mea. Lumea mea se usuca fara Tine, petalele mele cad, fierul scade, artistul nu mai are arta....pasiunea dispare.... Atata timp cat Tu traiesti in mine, si eu traiesc!

by Ada Lorena Andrus

Dansezi sau nu?

Viscol în aprilie: dansezi sau nu?

Cântând la pian în fața geamului din mica mea odaie, remarc cum tiptil câte un fulgușor dansează în văzduh purtat de vântul aspru. Si apoi, din ce in ce mai multi fragezi fulgi sunt cuprinsi in dansul nebunatic al vantului, impreuna cu subtirile crengi ale copacului care se lupta din rasputeri sa ramana neclintit. Din cand in cand razele soarelui ies timid de dupa norii grei si lumineaza marii fulgi oferindu-le o stralucire fermecatoare. Arata ca mici stelute fragede, dar vesele. Ma cuprinde un sentiment  tandru de veselie cand ii privesc. Din cand in cand cate un fulg e lipit de geamul meu si incetul cu incetul moare topindu-se. Cred ca ar fi preferat sa ramana in centrul ringului de dans, decat sa moara lipit de geamul meu.

Asa suntem si noi.... Cand vantul aspru de aprilie, frigul si viscolul apar neasteptat si ne strica confortul, unii alegem sa ne lasam cuprinsi de vant, si dansam in propriu-i ritm stralucind in micile raze ale soarelui care apar din cand in cand in drum... Altii renuntam sa mai luptam si lasam vantul sa ne goneasca undeva departe, ne topim si murim singuri...

Data viitoare cand vantul aspru de aprilie al problemelor aduce viscol in viata ta ce faci... dansezi, sau renunti sa lupti si te topesti?

by Ada Lorena Andrus

Votează pentru viață!

Pentru detalii click pe imagine. Nu uitati sa dati un Friend Request pe Facebook la Tineri AlfaOmega!