Paradoxul vremurilor noastre este că avem clădiri mai mari dar suflete mai mici, autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari dar familii mai mici, avem mai multe accesorii dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină dar mai puţină sănătate.
Cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar...
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă, am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.
Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune...
Am curăţat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin...
Acestea sunt vremurile fast food-urilor şi digestiei încete; a oamenilor mari şi a caracterelor meschine; a profiturilor rapide şi a relaţiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri, case mai frumoase dar cămine destrămate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, moarte... Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic în interior...
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate... Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te enervează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima, şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui "te iubesc" partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inima. O îmbrăţişare va alina durerea atunci când este sinceră.
Fă-ţi timp să iubeşti...
Fă-ţi timp să vorbeşti...
Fă-ţi timp sa împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai...
sugested by Elisei
