Asteapta inima sa simti caldura

Deschid geamul, si simt un val de aer rece. Vantul adie, insufland prospetime... E oare prospetime, sau frigul iti da aceasta senzatie?

Curand totul va ingheta, si va fi curpins de o stare de moarte... va fi un fel de coma a iernii ce isi va reveni maiestuos la primavara. Dar sufletul si inima cuprinse de acest vant friguros simt prospetime, sau doar inghet? Mai simte inima ceva? E inima in moarte clinica? Cum ar putea sa isi revina? Cum ar putea sa simta din nou acea caldura mangaietoare, atunci cand nu mai poate simti nimic? 

Astept...si ma gandesc in acelasi timp la milioanele de inimi ranite, dezamagite, ingrijorate, care sufera si care asteapta caldura, si revenirea din coma. Ma intreb daca ele stiu solutia... Ma intreb cata rabdare au ca sa astepte solutia...

In asteptarea caldurii, esti tentat sa  cauti sa te incalzesti la chibrituri, sau mici lumanari, care curand se vor stinge si iti vor lasa inima la fel de rece si ranita! Ai rabdare! Oh, inima, asteapta!!!  Asteapta sa simti, Caldura care te va cuprinde cu bratele ei tandre, care iti va incalzi fiecare coltisor, si va topi gheata! Asteapta acea Caldura, venita din Dragostea pura a Lui Dumnezeu, care te va invalui, daruindu-ti prospetime si pace, si eterna speranta!  Asteapta Caldura care te va tese din nou, si te va modela oferindu-ti un nou inceput si  o noua perspectiva! Asteapta inima sa simti Caldura!!!

Ada-Lorena Andrus

Traiesc

Privesc in jur si am impresia ca multe lucruri incep sa se usuce: pasiuni, motivatii, iubire, relatii, visuri...incetul cu incetul au incetat sa'si mai primeasca hrana; sau poate ca nu au mai cautat'o. E ca si corpul fara fier, ca si planta fara apa, ca artistul fara arta....

Petale incep sa cada,frunzele se rup si cad la pamant bucatele.... Lumea pare ca se sfarseste si imposibilul isi face tot mai simtita prezenta; chiar soarele pare mai cenusiu cateodata, iar logica si sensul nu mai au carari. Prca singurul lucru care pare real e amaraciunea, tristetea, prapastia si noroiul care ma  cuprind, bolovanii de neputinta care ma acopera si nu ma lasa sa respiri. Ma simti ca o trestie franta, un fitil care mai fumega....

In acest mic univers al esecului sau a oboselii de a ma ridica si escalada din nou mintele, simt din cand in cand o adiere.....ca si cum ceva in mine inca nu a murit: o inima care inca mai bate atunci cand mintea e moarta. Acea micutza inima ma indeamna sa lupt, ma incurajeaza sa sper, ma invata sa merg mai departe. Acea inima care inca mai bate, imi spune ca sunt iubita, ca am pret in ochii Tai, ca lumea mea nu s'a terminat, ci poate asta e doar inceputul. Poate ca s'au uscat frunze si au cazut petale, dar au cazut doar ca sa iese in evidenta cele ce vor iesi din interior, mult mai frumoase. Poate ca a scazut fierul si trupul cu anemie e obosit...dar asta e poate ca sama invete sa mai iau si o pauza, sau sa fiu mai puternica.....si oricum se poate trata;))

Am realizat ca acea inima esti Tu,Isus..... Tu esti hrana mea, Tu esti viata mea. Lumea mea se usuca fara Tine, petalele mele cad, fierul scade, artistul nu mai are arta....pasiunea dispare.... Atata timp cat Tu traiesti in mine, si eu traiesc!

by Ada Lorena Andrus

Dansezi sau nu?

Viscol în aprilie: dansezi sau nu?

Cântând la pian în fața geamului din mica mea odaie, remarc cum tiptil câte un fulgușor dansează în văzduh purtat de vântul aspru. Si apoi, din ce in ce mai multi fragezi fulgi sunt cuprinsi in dansul nebunatic al vantului, impreuna cu subtirile crengi ale copacului care se lupta din rasputeri sa ramana neclintit. Din cand in cand razele soarelui ies timid de dupa norii grei si lumineaza marii fulgi oferindu-le o stralucire fermecatoare. Arata ca mici stelute fragede, dar vesele. Ma cuprinde un sentiment  tandru de veselie cand ii privesc. Din cand in cand cate un fulg e lipit de geamul meu si incetul cu incetul moare topindu-se. Cred ca ar fi preferat sa ramana in centrul ringului de dans, decat sa moara lipit de geamul meu.

Asa suntem si noi.... Cand vantul aspru de aprilie, frigul si viscolul apar neasteptat si ne strica confortul, unii alegem sa ne lasam cuprinsi de vant, si dansam in propriu-i ritm stralucind in micile raze ale soarelui care apar din cand in cand in drum... Altii renuntam sa mai luptam si lasam vantul sa ne goneasca undeva departe, ne topim si murim singuri...

Data viitoare cand vantul aspru de aprilie al problemelor aduce viscol in viata ta ce faci... dansezi, sau renunti sa lupti si te topesti?

by Ada Lorena Andrus