Spune-i despre Isus

   Era o noapte rece, ploua… nu se zarea nimic pe strada… nimic altceva decat dansul firelor de ploaie, si un vant inabusit.
   Surpinzator, apare si umbra unei siluete din care se preling acei picuri amagitori... imbratisa necunoscutul, intunericul, singuratatea… dar acest sentiment era deja cunoscut… se cufunda cu asta zi de zi; se spune ca speranta nu moare, dar nici nu mai stia ce e asta.
   In fiecare zi se trezea cu aceleasi ganduri detestante, ochii familiarizati cu lacrimile si acea apasare a sufletului, pe care NIMENI, absolut nimeni nu o putea mangaia.
   Umbra palida isi tara viata zi de zi, si acum iat-o ingenunchiata, simtind ca si cel mai mic fir de viata se scurge...
   Speranta si viitorul erau ingropate sub un munte de greseli, si regrete…
   O avalansa de explicatii napadeau… isi intoarse privirea si, cu un suspin ingenunchiat vrea sa renunte!
   DAR!... Isus,… Isus, care cu o privire plina de atata iubire, o insosteste, si de ceva vreme ii tine intinsa mana, dar aceasta umbra vie nu stie asta…
    DAR!.... Isus POATE!
   S-a tarat prea mult in durere, si acum a ajuns sa fie robita, DAR ISUS POATE elibera!
   Aceasta silueta necunoscuta e persoana pe care o cunosti, careia tu ii vorbesti si care inca mai zace in ploaia singuratatii luptandu-se...
   Spune-I de Isus al tau! EL POATE… sa ridice, sa elibereze, sa ierte… sa schimbe! EL E SPERANTA ADEVARATA!

09.decembrie.2008 – R.B.

Despre Caracter

Caracterul este o carte de vizita, nescrisa pe hartie,dar sapata in adancul fiintei, care te prezinta oriunde,
oricand si oricui. El se exprima prin felul in care te imbraci, cum te comporti in familie, in biserica, in
societate, prin felul in care conduci bicicleta, caruta sau masina; prin felul in care iti alegi prietenii.
Nu uita vorba din batrani: "Pasarile de aceleasi pene zboara impreuna" sau "Spune-mi cu cine te imprietenesti,
ca sa-ti spun cine esti." Toate adeveresc, fara grai, ce fel de caracter ai tu. Faptul ca iti ti cuvantul sau
ti-l calci, ca esti punctual sau vesnic intarziat, ca esti ordonat sau dezordonat, ca privesti lucrurile de
fond sau doar pe cele de suprafata, ca iubesti curatia sau ca te complaci in murdarie, ca esti aprins sau bland,
ca esti certaret sau pasnic, ca esti mandru sau smerit, ca te bucuri de lucrurile usuratice sau de cele serioase,
toate acestea, absolut toate, spun ce fel de caracter ai. Nu putem sa ni-l ascundem. Toate vorbele, toate miscarile,
toate faptele noastre ne tradeaza. Ele spun in gura mare ce fel de caracter avem.

     Caracterul trebuie format, dezvoltat. Tim LaHaye a scris: "Caracterul nu se naste odata cu persoana. El se formeaza
prin dragostea si grija parintilor. Este datoria lor sa instileze in inima copiilor principiile pe care Dumezeu le-a
instilat inlauntrul lor."



    Caracterul este ceea ce esti tu pe intuneric.

     Ii admiram pe oamenii de geniu, ii invidiem pe oamenii bogati, ne temem de oamenii aflati la putere, dar de increzut,
nu ne incredem decat in oamenii de caracter.

     Ce faci cand n-ai nimic de facut, spune - iti da pe fata caracterul

     Daca vrei sa-l cunosti pe dusmanul care-ti poate face cel mai mult rau, priveste atent ... in oglinda!

     Candva, un scorpion a rugat o broasca testoasa sa-l duca de pe un mal pe altul.
- Si daca ai sa ma intepi? i-a replicat broasca.
- N-am sa te intep!, a raspuns scorpionul, ca asta ar insemna sa mori, ne-am scufunda amandoi si asta n-ar avea nici
o logica.
La mijlocul raului, scorpionul a intepat sarmana broasca. In timp ce murea tragand si scorpionul la fund, ea a apucat
sa-l mai intrebe:
- De ce-ai facut-o? Care-i logica?
- N-are nimic de a face cu logica, i-a raspuns sufocandu-se scorpionul. Asta-i felul meu de a fi si n-am ce-i face.

    Reputatie este ce avem la sosire, caracter este ce suntem la plecare.

    Caracter este ceea ce ai face daca ai fi sigur ca nimeni nu va afla vreodata.

    Daca vrei sa cunosti caracterul cuiva, uita-te la felul in care-i trateaza pe cei de la care nu poate castiga nimic.

    Proverb japonez
Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.

    James A. Froude (1818 - 1894)
Nu poti sa iti visezi un caracter; trebuie sa il cladesti cu munca si sudoare.

    Georg Christoph
Iti poti da seama de caracterul unei persoane dupa glumele pe care nu le accepta.

   Abraham Lincoln (1809 - 1865), Lincoln's Own Stories
Caracterul este ca un arbore si reputatia este ca o umbra. Umbra este ceea ce ne inchipuim noi ca este; arborele
este lucrul real.

   Abraham Lincoln
Aproape toti oamenii rezista nenorocirilor. Daca vrei sa testezi cu adevarat caracterul unui om, da-i putere.

    Ken Keys
O persoana iubitoare traieste intr-o lume iubitoare. O persoana ostila traieste intr-o lume ostila. Toti cei pe
care ii intalnesti sunt oglinda ta.

    John Holt
Masura caracterului este data nu prin cate stim sa facem, ci prin cum ne comportam atunci cand nu stim ce sa facem.

    J. de La Fontaine
Cunosc multi oameni care de departe par ceva, iar de aproape nimic!

Despre Frumuseţe

Din pricina ei, unii îşi mutilează trupul. Alţii sufletul. Mulţi ar face orice ca să o posede…

Dorinţa de a fi frumos este cât de poate de legitimă, – căci despre frumuseţe este vorba în rândurile de mai sus. Această dorinţă puternică e parte a matricei divine după care am fost clădiţi: Creatorul nostru este de o frumuseţe fascinantă. Fiecare atribut al Său ne descoperă acest aspect. Fiecare cuvânt al Său inspiră fascinaţie. Tot ceea ce îl înconjoară pe om poartă unica Sa amprentă.

Lumea e ameţită de potirul frumuseţii: picioare schilodite şi obraji tăiaţi, anorexii, bulimii şi nevroze. Toate acestea pentru că oglina nu reflectă ce am vrea noi. Sau chipul nostru este altceva decât ne-am dori. Şi totuşi, o inimă născută din nou în Dumnezeu are o caracteristică aparte.

Creatorul frumuseţii Îşi găseşte plăcerea să locuiască în această inimă.

La început, prin Dumnezeu lumea s-a închegat din nimic. Apoi Dumnezeu l-a făcut pe om. Chip după chipul Său l-a făcut. Din mâinile Creatorului a ieşit o fiinţă capabilă să asimileze şi să reflecte frumuseţea Celui care l-a făcut. Şi Dumnezeu a spus că omul e bun, în el nu era nimic de dispreţuit. Din prima zi a conceperii fiinţei umane, Dumnezeu i-a încredinţat ceva uluitor: propria Sa imagine! O imagine pe care El o găseşte foarte bună, frumoasă şi de dorit. Până şi îngerii sunt uimiţi când privesc ceea ce Dumnezeu a făcut din ţărâna pământului – omul, apogeul creaţiei. Însă, după cum oglina afumată corupe imaginea, reflecţia ascunzându-se în spatele unei pelicule dizgraţioase, tot aşa şi păcatul incapacitează omul. Acesta nu mai poate reflecta ceea ce Dumnezeu a pus în El. Iar la rândul său, Dumnezeu nu se mai poate oglindi în om (Isaia 59:2).

Dar prin mântuire, tot ceea ce ne întunecă viaţa, frumuseţea şi destinul, este îndepărtat. Iertat. Şters. Lustruit. Nimic nu mai stă împotriva noastră. Dumnezeu ne priveşte şi se relaţionează la noi ca şi cum nu am fi păcătuit deloc. Mai mult, răscumpărarea prin Hristos lărgeşte capacitatea noastră faţă de frumuseţe. În Psalmul 149, David dezvăluie faptul că Dumnezeu îşi înfrumuţesează poporul (îl împodobeşte). Isaia 61:3 promite frumuseţe în loc de cenuşă, o creaţie nouă în loc de putrezire, frumuseţe pură în loc de pervertire.

Înţelegerea frumuseţii pe care o posedăm prin Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu şi în noi, ne va schimba radical fiinţa. Când te simţi frumos, când realizezi că Dumnezeu te găseşte frumos, duhul tău este întărit. Sentimentele tale vor fi diferite, emoţiile vor fi echilibrate. Te simţi puternic atunci când te vezi frumos. Puternic în faţa ispitei şi a păcatului. Puternic în faţa seducţiei frumuseţii ieftine promovate la tot pasul. Tot ceea ce primeşte atingerea Celui fascinant de frumos, este înfrumuseţat. Nu ne putem pocăi de dorinţa de a fi frumoşi. Adânc în inima noastră există acest foc mistuitor, această tânjire după fumuseţe, căreia, într-un mod sau altul îi vom răspunde.

Avem promisiunea unui moment în care trupurile noastre vor fi schimbate. Veacul viitor ne va aduce cu sine desăvârşirea trupului, însă prezentul ne vorbeşte despre o frumuseţe a sufletului care poate fi dezvoltată acum. Spre nefericirea multora, frumuseţea care izbeşte ochiul fizic este cea căutată. Nu puţini sunt cei care trăiesc în ruşine şi durere datorită unui răspuns greşit dat unei tânjiri legitime. Într-adevăr, dorim să fim frumoşi şi bine facem. Dacă există un ADN spiritual, atunci cu siguranţă dorinţa de a fi frumoşi se regăseşte acolo. Nu e nimic greşit în a avea un chip frumos şi o constituţie plăcută privirii. Frumuseţea însă, nu se opreşte aici. Faptul că avem o minte care gândeşte şi o inimă care simte, reprezintă o declaraţie a frumuseţii împărtăşite nouă. Însă, după cum Dumnezeu este duh, frumuseţea noastră duhovniceasă ar trebui să fie reinstaurată pe prima treaptă a podiumului! Se apropie ziua în care vom fi schimbaţi, spre desăvârşirea intenţionată de Dumnezeu încă de la începuturi…

Aşa că acum, ridică-te! Aleargă spre cea mai apropiată oglindă şi priveşte în ea. Apoi saltă de bucurie! Pasiunea cu care Isus ne doreşte pe fiecare dintre noi nu vine ca rezultat la ceea ce am făcut cândva în trecut. Nici chiar în urma deciziei noastre de a ne dedica Lui. El ne-a iubit şi ne-a căutat pe când noi eram încă păcătoşi (Romani 5:8) şi tânjea după noi când încă eram departe (Luca 15:20). El se desfătează în noi în ciuda incapacităţii noastre de a-L iubi în mod desăvârşit, chiar şi în imaturitatea noastră. El este sursa. El este baza. Numai privind la frumuseţea Lui putem primii şi vedea propria noastră frumuseţe.