Sub raza soarelui ce îmi atinge măsuța, a aerului proaspăt pe care îl pot simții, dincolo de surdina lină a melodiei ce-mi încântă urechea, pacea Ta îmi încântă inima!
Dincolo de toate temerile, poverile, inima mea zâmbește! Mi-ai dăruit atâta pace încât nu îmi vine să cred. Uneori îmi simt inima ușoară ca un fulg. Iubesc raza de speranță ce mi-a atins inima și aerul proaspăt de încredere care mă cuprinde. Iubirea ta mă încântă și bunătatea Ta mă copleșește! Mă faci să mă simt special, când eu nu sunt decât un abur… Mulțumesc că mă ții în mâna Ta!
Privesc spre cer și știu că ești acolo. Nu pot decât să zâmbesc și să mă las încântată de lucrurile pe care le pregătești pentru mine. Respir din prezența Ta, vreau să mă las purtat de Tine…
Chiar și în melancholia iernii, când totul e înghețat și parcă sobru, când totul pare fără viață, totul e uscat și rigid, soarele ce iese de sub nori parcă timid, dă strălucire, speranță, farmec. Așa ești Tu… o licărire de farmec n monotonia vieții, o speranță în mijlocul disperării, viață în mijlocul lumii moarte, zâmbet într-o lume plictisită, bucurie în mijlocul unei mulțimi sobre, pacea din mijlocul furtunii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu