Închinarea, răspunsul meu pentru Dumnezeu

Trăim zi de zi în agitatul ritm impus de viața cotidiană și rareori avem timp să medităm la scopul existenței noastre… Oare nu ne-a creat Dumnezeu cu un scop anume? Oare nu a avut El în plan ca noi să fim niște închinători?

Închinarea reprezintă o exprimare directă a scopului nostru ultim de a trăi, acela de a-L glorifica pe Dumnezeu și de a ne bucura de El pentru veșnicie. Dumnezeu numește „fii” și „fiice” „pe toți cei ce poartă Numele Meu și pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit și i-am alcătuit” (Isaia 43:6-7). Biblia ne transmite un mesaj clar în acest sens: Dumnezeu ne-a creat pentru a-L glorifica, pentru a ne închina Lui. Facem noi asta?

Închinarea este răspunsul pe care un credincios îl aduce Lui Dumnezeu pentru ceea ce este El și pentru ceea ce face El în viața lui. Termenul închinare este aplicat la întreaga viață creștină. Se spune pe bună dreptate că totul în viața noastră ar trebui să fie un act de închinare, pentru că prin toate faptele noastre ar trebui să-L glorificăm pe Dumnezeu. Nu poți să nu faci asta atunci când conștientizezi Cine este Dumnezeu și ce lucruri mari a făcut pentru tine.

Modalitatea prin care îi oferi un răspuns lui Dumnezeu este ceva personal și nu ar trebui să ne limităm la ceea ce este numit de teologi „închinare corporativă” sau „închinare comună”. Timpul în care ne strângem împreună ca și comunitate locală, ca și trup al lui Hristos, nu trebuie să fie singurul moment în care ne închinăm înaintea lui Dumnezeu. El așteaptă mult mai mult de la mine ca și copil al Său. Un Dumnezeu care se gândește la mine și la tine în fiecare clipă nu va fi niciodată mulțumit cu „ora de rugăciune”, cu „timpul de laudă și închinare” sau cu „seara de worship”. Dacă închinarea noastră se oprește când auzim cuvintele „suntem liberi cu harul și pacea Domnului” sau când plecăm de la biserică, nu este suficient! Dumnezeu așteaptă ca fiecare să avem o viață de închinător. 

Pe lângă închinarea comună pe care Dumnezeu a gândit-o ca un context în care să ne apropiem de El și în care El să se apropie de noi (vezi Iacov 4:8), ne-a lăsat posibilitatea de a ne închina și în modul „privat”. Fiecare avem posibilitatea și harul de a ne închina personal înaintea lui Dumnezeu. Sub noul legământ, fiecare avem privilegiul uimitor de a intra direct în Locul Preasfânt: „Prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt” (Evrei 10:19). Isus a fost atent să ne lase învățătura aceasta a închinării personale. Dacă te uiți de exemplu la învățătura lui Isus despre rugăciune, Îl găsești pe Mântuitor vorbind și practicând rugăciunea atât la întâlnirile cu alți oameni, cât și într-un mod personal. Isus s-a rugat de multe ori singur, departe de ceilalți, și ne-a spus și nouă să facem același lucru: „Când te rogi, intră în odăița ta, încuieți ușa și roagă-te Tatălui Tău, care este în ascuns” (Matei 6:6).

Închinarea nu trebuie să fie limitată nici în ceea ce privește forma. Dacă „închinare” înseamnă nu doar o activitate comună ci și o atitudine personală, atunci închinarea nu se va opri la rugăciune, cântare sau citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Orice acțiune, faptă sau chiar atitudine, poate fi un act al închinării noastre înaintea lui Dumnezeu. Romani 12:1 spune: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Pavel întrebuințează pentru cuvântul „slujbă”, grecescul latreia pentru a exprima o activitate de închinare. Această „slujbă” este activitatea de slujire a lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, ca răspuns la ceea ce reprezintă El pentru noi; în acest sens El este Cel ce ne-a reînnoit și transformat viața. Acest aspect al conceptului de închinare presupune un stil de viață personal care aduce laudă și cinstire lui Dumnezeu. Un mod de viață care să dovedească însușirea adevărului că orice atitudine personală trebuie să fie o jertfă de închinare; că fiecare faptă, vorbă sau gând personal trebuie să-L onoreze pe Dumnezeu.

Nu este ușor să ajungi un astfel de închinător… Însă acesta este „locul” în care Dumnezeu vrea să ne vadă! Pentru a ajunge la acest nivel de închinare zilnică este nevoie să ne însușim foarte clar calitatea de copil al lui Dumnezeu. Atunci vom fi în stare să trăim în ascultare de El și orice gând, atitudine, faptă, acțiune sau proiect să le aducem înaintea lui Dumnezeu ca un act al închinării.

O viață de închinător implică de asemenea înțelegerea și trăirea a ceea ce Isus a spus în Ioan 4:23-24: „Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh, și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” Adevărata închinare implică nu numai trupurile noastre, ci și duhul nostru, aspectul imaterial al existenței noastre, pentru că închinarea este o lucrare spirituală. Maria a știut să se închine în felul acesta când a exclamat: „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul, în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Luca 1:46-47). O astfel de închinare nu este opțională, Isus spunea că trebuie să ne închinăm în modul acesta.

Când începem să îl vedem pe Dumnezeu așa cum este, iar apoi răspundem prezenței Lui în viața noastră, se așterne peste noi o atitudine de închinare. Aceasta așteaptă Dumnezeu să facem; și nu o dată pe zi, nu de trei ori pe săptămână… În fiecare zi, tot timpul. Să privim totul din perspectiva unor copii ai lui Dumnezeu, să-L vedem pe El în toate lucrurile și să acționăm în consecință! Să nu tânjim doar după „un timp fain de închinare”… ci să ne dorim să-I oferim lui Dumnezeu o viață întreagă închinată Lui!

Mă rog ca Dumnezeu să folosească gândurile mele pentru a schimba ceva în viața ta de închinare. Dorința mea este ca El să ne ajute să „ținem ritmul” și să îi închinăm vieți curate! Să ne rugăm, să Îi cântăm, să citim Cuvântul Lui, să slujim… și când toate acestea se opresc, închinarea noastră să continue cu gânduri, atitutidini, cuvinte și fapte închinate Lui!

Fricosi cutremurati

Scriam vineri despre faptul că atunci când Isus Hristos a murit lumea a fost scuturată atât fizic cât și spiritual. Însă nu doar moartea lui Isus cutremură lucruri și oameni, ci și învierea Lui!

Să ne amintim de fricoșii ucenici: încuiați în casă, deznădăjduiți, lipsiți de vlagă și de chef de viață... Dezorientați, fără inițiativă... nu mai aveau nici o speranță. Rabuni, Învățătorul, Liderul lor era mort. Cel ce le vorbea despre o Împărăție pregătită pentru ei, s-a dus! Toată învățătură Lui, toate promisiunile Lui... parcă nu mai înțelegeau nimic. Mai mult, frica i-a cuprins și se ascundeau „în gură de șarpe”. Uitaseră până și cuvintele lui Isus: „După trei zile, voi Învia!”

Dar a venit a treia zi și Dumnezeu le-a dat vestea cea mare! O femeie bate puternic la ușa lor: „Deschideți! Deschideți! L-am văzut! E viu!!!”... Priviri ciudate și gânduri negative se îndreaptă înspre ea: „Hey!... ești obosită! Stai jos, bea puțină apă... Poate o să scapi de aceste închipuiri...”. Și totuși! Cineva și-a amintit că Isus le vorbise despre o înviere...

Nu trece mult timp și ucenicii au un motiv să cânte „O mare zi, fericită zi!” - Isus li se arată! „Ești viu! Trăiești! Aleluiaaa!” Credința lor a crescut instantaneu, învățătură lui Isus era acum vrednică de crezut! Cuvântul Lui este da și Amin! Dacă nu învia, toate celelalte promisiuni puteau fi puse sub semnul întrebării. Dar biruința asupra păcatului, a morții și asupra lui Satan, câștigată prin înviere a confirmat faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu, și faptul că ce spune El, se împlinește.

Viața ucenicilor s-a schimbat într-un mod radical! Erau acum niște „Fricoși cutremurați”! Petru predică plin de putere și mulțimi de oameni se întorc la Dumnezeu. Petru, cel care nu de mult se lepădase de Isus de 3 ori... Acești oameni au prins aripi și ieșind din carapacea ascunzătorii lor au schimbat lumea! Au fost gata să moară ca și martiri, să sufere, să fie închiși și bătuți... neoprindu-se din a vorbi despre Isus și în Numele Lui!

Rugăciunea mea este ca Celebrarea Învierii lui Hristos să ne cutremure astăzi pe toți! Credința noastră să crească! Entuziasmul și râvna pentru a-L face pe Isus cunoscut să ne inunde viețile! Frica să dispară și să primim autoritate! Să avem foc la călcâie și miere pe limbă! Isus a murit și a înviat pentru mine! A făcut asta și pentru tine... Dar lucrarea Lui nu a fost doar pentru noi doi! Nu... Este o singură Jertfă, pentru întreaga Lume. Toți trebuie să audă acest adevăr!  Ce facem? TU... ce faci?

Mai dulce decât ciocolata

Când Isus a murit pe cruce, totul s-a întunecat în jur. Pământul s-a cutremurat violent şi perdeaua din Templu s-a rupt în două. Acest eveniment avea să schimbe radical cursul istoriei! Da… lumea a fost “scuturată” fizic, dar marele câştig este la nivel spiritual, unde totul s-a schimbat!  Când perdeaua ce despărţea locul sfânt de locul preasfânt s-a despicat, Dumnezeu ne-a transmis că de acum, omul de rând are acces direct în cel mai sfânt loc posibil! Moartea şi învierea lui Isus Hristos ne-au deschis uşa să putem comunica direct cu Dumnezeu.

Tu ai nevoie de un mic cutremur în viaţa ta? Te-ai săturat de aceleaşi lucruri cu care te confrunţi zi de zi? Continui oare să te comporţi la fel aşteptând rezultate diferite? Acum în Vinerea Mare, ridică-ţi ochii de la lucrurile fizice şi aţinteşte-ţi privirea pe cele spirituale. Dacă încă nu l-ai chemat pe Isus în inima şi în viaţa ta, de ce să nu o faci astăzi? El poate face acel cutremur de care ai nevoie! Viaţa te se poate schimba! Totul depinde de Tine! Nu trebuie să faci multe… E nevoie de o decizie doar. Spune-I lui Isus în cele mai simple cuvinte să vină în viaţa ta şi să-ţi demonstreze puterea lui de “mişca” lucrurile! Asta o să-ţi aducă rezultate total diferite! Rutina, lipsa de împlinere, insatisfacţia, sentimentul de non-sens al lucrurilor... toate pot fi scuturate! Cheamă-L!

Dacă deja îl ai pe Isus ca Salvator, poate este ceva în inima ta pentru care simţi că trebuie să-ţi ceri iertare. El este accesibil, pregătit şi te aşteaptă; vrea să îţi ofere Libertatea după care tânjeşti! Vorbeşte cu El, spune-I ce simţi şi nu uita să Îi mulţumeşti pentru ce a făcut. Primeşte Libertatea pe care a câştigat-o pentru tine prin Jertfă. Bucuria este mai dulce decât orice ciocolată-iepuraş pe care o poţi primi de Paşte!