Cântând la pian în fața geamului din mica mea odaie, remarc cum tiptil câte un fulgușor dansează în văzduh purtat de vântul aspru. Si apoi, din ce in ce mai multi fragezi fulgi sunt cuprinsi in dansul nebunatic al vantului, impreuna cu subtirile crengi ale copacului care se lupta din rasputeri sa ramana neclintit. Din cand in cand razele soarelui ies timid de dupa norii grei si lumineaza marii fulgi oferindu-le o stralucire fermecatoare. Arata ca mici stelute fragede, dar vesele. Ma cuprinde un sentiment tandru de veselie cand ii privesc. Din cand in cand cate un fulg e lipit de geamul meu si incetul cu incetul moare topindu-se. Cred ca ar fi preferat sa ramana in centrul ringului de dans, decat sa moara lipit de geamul meu.
Asa suntem si noi.... Cand vantul aspru de aprilie, frigul si viscolul apar neasteptat si ne strica confortul, unii alegem sa ne lasam cuprinsi de vant, si dansam in propriu-i ritm stralucind in micile raze ale soarelui care apar din cand in cand in drum... Altii renuntam sa mai luptam si lasam vantul sa ne goneasca undeva departe, ne topim si murim singuri...
Data viitoare cand vantul aspru de aprilie al problemelor aduce viscol in viata ta ce faci... dansezi, sau renunti sa lupti si te topesti?
by Ada Lorena Andrus
